
Dar imi razi in fata si astepti sa nu am nicio reactie... si stii prea bine care e reactia si continui sa razi, iar eu sa te plesnesc oriunde nimeresc... Si eu m-am saturat, nu numai tu. Si uneori mi-e mila de tine pentru ca stiu ca sunt prea rea, dar nu ma pot schimba, dragostea noastra nu mai e ca la inceput, s-au dus acele vremuri bune si, in favoarea acestei schimbari am intervenit amandoi. Eu nu stiu cum o sa iesim din asta, cum o sa ies... cred ca avem nevoie de o pauza, desi o sa imi fie mai greu decat imi e acum, dar poate ne va prii...
Desi iti zic in nenumarate randuri sa pleci, nu as vrea sa pleci, as vrea doar sa ma intelegi, sa ne intelegem... nu vreau sa cred ca asta e imposibil. As vrea sa primesc un ajutor de undeva, sa se termine tot cosmarul asta...
Imi tremura mainile si mintea mea e vraiste... e devastata de ganduri rele... M-am saturat sa ma tot chinui ca toate lucrurile din casa sa fie puse la punct si in viata mea sa fie exact invers.
2 comments:
experienta spune: nu exista punct de intoarcere!
optimismul spune: daca sunteti facuti sa fiti impreuna veti fi no matter what!
pesimismul spune: nu veti face nici un pas in nici o directie pana va muri de la sine!
idealul: cand bucuria dragostei implinite s-a transformat in intrebari "de ce nu...?" si dorinte simtite clar e timpul pentru o dragoste noua, ideala!
inclin sa cred ca ai dreptate si ma bucur ca mai exista si persoane care incearca sa ma ajute sa imi rezolv problemele, sentimentele- problema :)
thx, Liz!
Post a Comment