un pitic ce danseaza

A fost un inceput de joaca... o cafea si un suc sau doua ceaiuri, nu mai retin prea bine acest aspect.
Au fost vorbe, discutii ca intre prieteni, ca mai apoi sa se incheie totul cu cateva saruturi. Urmeaza o serie de mesaje, convorbiri interminabile, ore intregi consumate in fata unui monitor si a unei tastaturi, zambete.
Pentru ca totul mergea prea bine, de ce nu ar fi putut sa fie impreuna? Prea bine ca au putut. In fine, voiam sa ajung la un subiect mai delicat: cum iti dai seama ca iubesti?
De ce trebuie sa trecem prin serii de suferinta? de ce trebuie sa ne jucam cu sentimentele oamenilor? de ce trebuie sa para intr-un fel si la sfarsit sa imi arate cine a fost? de ce sa fie viata atat de complicata? de ce a incercat in nenumarate randuri sa imi demonstreze ca nu pot ajunge la nivelul pe care il considera el inalt? de ce el ma face sa zambesc si cand ma gandesc la el am mereu zambetul pe buze?
de ce nu ma mai afecteaza nimic din ceea ce zici tu, desi te-am iubit atat de mult?
EL... e diferit de cei pe care i-am intalnit de un an jumatate incoace... nu e barbatul serios, pregatit sa mearga la birou mereu, desi isi petrecea multe ore intr-o garsoniera, nici baiatul care voia sa para barbat si odata cu trecerea timpului mai descopereai n minciunele, nici cel care asculta rock si ma iubeste asa neconditionat.
E toxic baiatul asta, creeaza dependenta! :) incredibil, dar sunt fascinata de felul lui de a fi sau de a se purta cu mine. nu a trebuit sa renunt la cafea, la tigari sau la alte lucruri din trecut si TRAIESC IN PREZENT!
Ma simt de parca am prins viata, sunt ca in septembrie anul trecut, mereu cu zambetul pe buze, sociabila cat incape.
Astept sa vina ziua de maine, sa il vad, sa ma intalnesc cu prietenii. tot cei din liceu raman prieteni! am chef de o bere, de un ping pong, desi nu ma pricep de nicio culoare. am chef de el si de calmul lui bine definit.
Ma bucur doar ca mi-am demonstrat ca poate sa mearga si mai bine decat acum 2 saptamani :)
Multumesc tie!