Depresie de primăvară?

Ne-am strâns, ne-am adunat și am format cupluri. Două. Urlă pisica, știu sigur că nu e o exprimare corectă, dar sigur nu face ca o pisică normală. Are și ea niște nevoi. Și cu odată cu manifestarea nevoilor ei, eu îmi arpind o țigară, urlând, de asemenea, un mare ȘIT. Dar ea nu tace... Am inceput să bem, să înghesuim garsoniera în fum de țigară și râsete. Pe la miezul nopții am adormit. Sau mai mult am vrut să cred că pot face asta. M-am trezit pe la șase, asta după ce mă mai trezisem de vreo douăzeci de ori. Am aprins televizorul. Pe la 7 m-am apucat de facut cafea si sandwich-uri. S-a trezit și el și la opt jumate a pornit-o spre muncă. Mă simțeam oarecum mahmură și nici nu mă gândeam că voi adormi în curând. La universitate am văzut o carte care mi-a plăcut extrem- Invitație la vals. Nu am mai apucat să întreb cât costă pentru că a și ajuns 69 în stație. Și, într-un final, iată-mă din nou acasă. Între timp, de la vreme, m-a apucat o mică depresie. Mi-am luat o pungă cu floricele și m-am pus la un film... Last night se numește. Și mi-am pus apoi zeci de întrebări... Oare atunci când omul înșală, se gândește cât de îngrozitor ar fi să afle că este înșelat?