o ultima rata

ce daca totul are un inceput? si ce daca o zi a insemnat totul pentru noi? oricum nu e trecuta in istorie, e doar o zi ca toate celelalte! ce daca eu m-am nascut pe 9 iunie? ce daca era noapte cand am dat ochii cu lumea in primul minut, cand acolo era mama, care oricum se chinuise destul pentru a-mi da mie viata? ce daca primul sarut a fost prea scurt si eu eram un copil? ce daca prietenii se pierd pe parcurs? ce daca prima iubire nu se uita niciodata dar se termina intotdeauna? oricum mai urmeaza multe altele care se vor termina.
da, viata e scurta, dar ori prea frumoasa, ori mai putin frumoasa... fiecare are firul lui pe care invata sa mearga... toti incepem la fel, toti ne nastem dintr-o mama si un tata, nu neaparat o dragoste... si pe parcurs, fiecare isi face propriul drum, in functie de ce poate sau vrea.
si ce daca dau bacu' anu' asta si mama ma intreba in fiecare zi 'tu cand inveti?' ? si ce daca nu raspund la aceasta intrebare? oare trebuie sa fac mereu ceea ce astepata sau vor ceilalti? ei bine, poate nu pot sau nu mai vreau. si pana la urma nu cred k rolul anumitor persoane e sa imi faca mie zilele mai pline, sa faca in asa fel incat din ochiul meu drept sa se desprinda cate o lacrima. si daca vinerea nu ma duc la scoala cand ar trebui sa ma duc, e pentru ca oricum nu ma ajuta cu nimic acea zi la scoala si mai e si pentru ca iubesc si prefer sa stau cu acela care nu l-am intalnit de curand dar mi se pare ca il cunosc de o viata si nu reusesc sa ma satur de el. e ca un cock-tail... un amestec placut de alcool, suc si frisca... sa zicem asa. si ce daca atunci cand astept trenul ma intreb daca as incapea intre sine si tren, acesta sa treaca peste mine fara sa ma atinga? poate intr-o zi o sa am curajul sa testez aceasta curiozitate.
da, asta e ceea ce imi lipseste cu adevarat, curajul! nu stiu cat am sa mai fiu un erou in propria-mi viata, dar nici nu ma mai chinui asa de mult. nimic nu pare sa ma mai retina in ziua de azi. aceasta zi pare sa nu mai vrea sa ma mai aiba. de viitor sa nu mai vorbesc. el oricum e incert. el nu vrea sa imi arate nici macar ce se va intampla peste cateva luni. poate nici nu am nevoie de asta... poate firul meu nu mai e asa de lung. si... oricum, incet, incet, totul se duce. pana si tu crezi ca ar fi mai buna o pauza, de parca o pauza m-ar ajuta pe mine cu ceva. dar o accept si fara regrete. maine voi pleca. de maine nu voi mai apartine acestui loc, de maine acea persoana speciala va deveni doar o amintire, o amintire pe care o voi iubi in fiecare secunda, o amintire cu care nu cred ca voi putea convietui prea mult timp... nu in stadiul de amintire.
viata nu e roz! am spus-o de atatea ori :( viata e o drama sau un film de scurt metraj. niciodata nu e suficient... deja mintea mea nu mai dicteaza nimic. ma gandesc la ziua de maine. ma gadesc ca intr-o zi imi vor creste aripi si voi avea curaj sa zbor. am sa invat eu si asta :) trebuie doar sa vrei, asa se spune.
cred ca azi am platit ultima rata pentru inima ta... sau pentru a mea. mi-a parut atat de bine ca atatea diminetia i fost langa mine, ca ti-am zis de atatea ori ca te iubesc, ca te iubesc atat de mult, mi-a parut bine ca am invatat atatea. multumesc!
intr-o zi ne vom vedea, cred, si atunci are sa fie si prea tarziu, dar sunt convinsa ca mai bine :) am incredere ca are sa iti fie bine. eu... eu am sa vad ce o sa fac... pbb am sa imi alung gandurile, ca am sa ma afund in randuri, ca am sa beau mai multe cafele pe zi (nici pana acum nu ai incercat sa ma cumperi cu o cafea. acum aveai ocazia sa ma aruci la gunoi, nu sa imi spui sa luam o pauza.)
da... si acum ma intreb ce se va intampla cu mine? voi mai visa? si toate planurile pe care ti le faceai... cu ele ce va fi? va fi altcineva :) si meriti asta. ceva mai bun va veni si pentru tine. te asteapta intr-un colt ;) cauta si vei gasi. are sa fie bine, iata si speranta. odata cu mine va muri si ea