Wednesday

oare am sa ajung?


orice fac se pare ca nu are un rezultat bun. toti ma critica si cred ca ar trebui sa schimbe ceva la mine. uite ca daca se fac presinui, nu am chef sa ma schimb in felul in care vreti voi, ci chiar contrar! uite ca nu mai am chef sa lupt nici cu voi, nici cu mine.... vreau sa las totul sa pice din aer, sa prind balonase de sapun in palma, sa suflu in puful de la papadie, sa ma uit la cer si sa nu ma mai gandesc ce ar trebui sa fac cu timpul meu si cui ar trebui s il dedic. si tu, daca iti zic sa nu mai vorbim, de ce mai intrebi, de ce sa iti mai raspund? si tu, de ce esti asa de calm, cand in jurul meu e furtuna? oare nu ti-e teama ca m-ai putea pierde printre picaturile de apa? oare nu ti-e teama ca vantul e prea puternic si ma va dobori?
eu unde sunt? de ce nu e nimeni langa mine? m-am pierdut? oare mai traiesc? dar ma pot misca (aici deja sunt iona) si in stanga si in dreapta... dar mai traieste cineva langa mine? simt? ce simt eu? dar unde ma aflu?
-intrebam in continuu. de ce? de ce nu ma mai tine nimeni strans de mana? haide, vino! stiu ca te ascunzi! sigur tu nu m-ai lasat pustie... nu, tu nu! tu nu ai putea asta! stiu ca ma iubesti. haide, te rog! nu te mai ascunde! jocul s-a incheiat! nu mai trebuie sa te caut! hei, dar de ce nu imi raspunzi? dar chiar sa nu mai fie nimeni langa mine? dar cu ce am gresit? hei, promit sa fac totul bine! pot demonstra ca pot! am doar un hop mai mare de trecut. nu-i asa ca o sa stai sus si o sa imi intinzi mana? da! stiu ca te voi gasi acolo :)
am sa incep sa urc, chiar daca nu te aud, stiu ca sus ma vei astepta tu. si usor treptele nu se mai vedeau, traseul nu mai era deloc asa cum parea. si cand privea in jos, pamantul nu mai avea viata. totul era ud, pomii nu mai aveau frunze, si nici urma de om. in sus nu era decat cerul si cativa nori pe care ea ii iubea. de ce nu ma mai pot prinde de nimic? vreau sa ajung acolo sus. nu vreau decat un nor pe care sa pot sta, doar o parte, una la fel de mica cum sunt eu. mi-ai promis ca voi putea zbura. dar de ce nu imi simt aripile? de ce nu pot invata si singura sa urc? de ce nu m-ai invatat fara tine? ma lasi asa, si acum crezi ca am sa ajung la tine... da-mi macar un deget! tu nu ai putea sa imi faci asta! nu, nu! eu sunt copilul tau, iubita ta, eu sunt totul! nu-i asa? haide, stiu ca ti se va face dor de mine si nu vei rezista ascuns.
dar oare eu nu mai sunt?
dar tu oare mai esti?

3 comments:

Claudiu Negreu said...

nu stiu daca ajungi ...dar toata lumea ajunge la un moment dat...treptele apar si ele....scara e inca in construcite....knd mie imi era greu..tu erai fericita si imi spuenai lucruri bune si frumoase...k si cum toate vor ajunge si la acel lucru bun. nu zic k e randul meu sa iti spun akum asemenea lucruri...pt k nu ma pricep...dar nu e nevoie k totul sa fie "perfect"...daca ceva nu merge prost...nu avem cu ce sa-l comparam...chit k il comparam cu ceva mai prost ori cu ceva bun...ia bacul si primu lucru pe care sa-l faci e sa-ti aprinzi tigara si fate muci...apoi aspteapta a 2-a zi sa-ti fie rau...pt k nu va conta asta...va conta k ai luat bacul...inka o treapta terminata si trecuta de tine...

The Red Hair Girl said...

pbb ca am sa ajung, dar daca nu ajungi atunci cand trebuie, ajungi degeaba :)
sper sa il iau si p ala
si atunci, viata:D
stiu cum e sa ai lumea picata si altii sa t incurajeze, dar vine randul tuturor odata si-odatat
roata se intoarce, nu?:D

Claudiu Negreu said...

nu ii mai trimite acasa pe cei kare vor sa iti faca un bine:P:P:P:P:P daca ai ajuns prea devreme..asteapta..k vine...nu ai vazut knd dai sa pleci si ai ajuns la o distanta buna....a veit trenul...si l-ai pierdut....daca ajungi mai tarziu....vin altele....trebuie daor sa ai rabdare