Un gol plin

Si era inca acolo... si parea sa nu stie ce vrea... fixa obiecte si evita sa scoata vreun cuvant. Era absenta si prezenta lui nu o mai intimida. Incerca sa ii demonstreze ca nu a procedat corect si ca recunoasterea greselilor sale ar fi rezolvat toate problemele, insa acele greseli erau doar in mintea lui.
Si in tot timpul petrecut cu el, se gandea la el... Era corect ceea ce ii facea? Merita el ca ea sa fie langa cel care o ranise? Si nu se ajunsese la nicio concluzie... Ii spunea ca i-a fost dor de ea, ca nu i-a facut bine timpul in care ea a stat departe de el. Dar cine stie ce e ala dor?
O tinea in brate si nu voia sa o lase sa plece. Parea sa o surprinda spusele lui si lacrimile incepeau sa curga... si o privea in ochi si ii spunea ca habar n-are ce simte el, ca o iubeste. Si totul a continuat bine, dar... ce avea sa se intample cu el?
Ea nu voia sa incheie celalalt rol din viata ei. Ea era amanta, dar era si iubita. Si iubea si se simtea iubita, dar ce pret avea totul? Statea langa el, dar nu il simtea cu totul... nu era si gandul acolo unde era prezenta. Mai ofta din cand in cand si isi mai aprindea o tigara... si totul parea un vis. Nu se mai vedea langa persoana pe care o iubea, nu credea ca va mai ajunge sa stea in acel loc. Si tragea din tigara aceea de parca era prima fumata in acea zi si il privea... nu el era tot ceea ce vedea... si erau atatea... si nu se putea exprima. lucrurile evoluau si nu o deranja intr-un mod anume. Ce cuvinte? Ce sentimente? Totul se petrecea atunci si acolo! Ce sinceritate? Ce confesiuni? Totul trebuia sa se pastreze doar in mintea ei.
Vreau sa stai goala, sa dai astia jos! Dar ea nu se simtea la fel dezgolingdu-si trupul. lumina arata toate imperfectiunile. asta nu era o scuza pentru ca lui ii placea totul. Sanii ei erau frumosi pentru ca, desi erau mici, se potriveau perfect cu inaltimea ei si incapeau perfect in palma lui, fundul ei il fascina, motivul nefiind prea bine cunoscut de aceasta femeie.
Si multe tigari s-au fumat, multe ganduri s-au amestecat, multe dorinte s-au stins/ indeplinit, multe sentimente au reinviat, dar EL... el a ramas tot in gandul ei...

Si mai este si azi. Si a ramas tot iubita si nimic mai mult! Ea doar iubeste!

cine esti tu?

oricat de mult incerci sa sustii ca poti sa cunosti pe cineva in totalitate, nu se va intampla asta niciodata. mereu se vor ivi surprize neplacute, ca asta pe care mi-ai facut-o tu mie... trebuia sa iti dai seama ca nu stau prea bine la capitolul asta momentan... totusi, ai facut-o... dar intr-o zi nu o sa mai depind de tine din niciun punct de vedere.
si daca acum plang, mai incolo voi rade, daca acum am numai ganduri, mai tarziu voi avea amintiri, daca acum te iubesc, in viitor imi vei fi indiferent, daca tu poti face ce vrei, la un moment dat voi putea sa fac si eu.
viata alaturi de tine nu are contur... se vede din departare, dar nu se simte de aproape. ma inalti si imi dai drumul brusc, nu ma lasi sa visez indeajuns... ceea ce simt acum nu imi place... sa fie ura asta? hee... o minune nu tine decat trei zile, zicea cineva... chiar atat a tinut!
am stat singura atatea nopti, te-am asteptat zile intregi, te-am inteles in momentele in care altcineva nu te-ar fi inteles, te iubesc chiar si acum, dar tu... tu ce faci?
mi-ar placea sa iti pot spune totul in fata, sa iti spun ce ma doare, sa iti strig ce ma raneste, sa iti soptesc ce mi-as dori, sa fii langa mine acum si sa imi stergi lacrimile... dar unde esti tu?
esti pierdut in acelasi loc, acel loc care... nici nu imi gasesc cuvintele... nu mai stiu nici ce simt... o sa imi revin, pacat ca mi-am stricat si ziua asta... sau ce a mai ramas din ea, distug toate clipele ramase, irosesc timpul pe lucruri banale si te iubesc in fiecare zi... nu meriti asta!

iubeste...

Azi te iubesc din nou... mai mult ca ieri si mai putin ca maine, de luni pana duminica asa cum ai spus tu. iti amintesti? heee... nu a trecut atat de mult!
Azi ma iubesc pentru ca imi sta bine in camasa asta neagra care se asorteaza tare bine cu camasa ta neagra, ma iubesc pentru ca sunt cateva persoane care ma vor in viata lor si, in plus, pentru ca tu esti gelos. Ce nu mi-a placut la ziua de azi a fost ca nu am baut cafeaua cu tine, dar a fost destul de bine si ca am baut-o cu vara-mea, bineinteles gandindu-ma la tine. te desenam in gand si nu ma opream din a-i spune ei ca nimeni nu se compara cu tine... chiar si acum esti aici, astept sa imi spui ca ai sa vii, ca intr-o ora ajungi la mine. stiu ca Mos Craciun exista! nu imi spulbera acest vis!
Si tu, tu chiar crezi ca te poti juca la nesfarsit? nu fi atat de sigur, roata se intoarce, stii prea bine asta. nu stiu daca e nevoie sa te joci cu sentimentele, e de ajuns ca viata in sine e un joc. Un alt lucru care ma intriga e ca tu ai impresia ca poti obtine totul jucand atat de prost. Nu esti un actor bun! Straduieste-te! daca nu esti in stare de lucruri marete am sa te ajut eu, cred ca ma pricep mai bine... e vorba de experienta... singura care contribuie la maturizarea noastra pe parcursul anilor.
Mai intai, trebuie sa stii sa te porti, sa ii fii prieten fetei sau femeii de langa tine, sa pari interesat de discutiile pe care le aveti, sa nu intreci masura in ceea ce priveste atingerea, sa fii sigur pe tine si sa nu o lasi sa se simta mai prejos... sa un o lasi sa isi faca ganduri care nu te vor ajuta nicidecum, trebuie sa inveti sa o iubesti, chiar si pentru atingerea unor scopuri precise.
In viata nu e de ajuns sa pari special, sa crezi ca esti special, trebuie sa mai existe anumite persoane care sa iti confirme "banuiala" sau macar anumite situatii. eee, am sa iti spun mai multe data viitoare. cert e ca nu sunt o jucarie, nici macar o papusa, sunt o rautate, asa cum multi confirma! Imi place ca ma contrazici acum, fara sa fi vrut sa dezbat cu adevarat acest... ceva...
heee... totusi, arat eu ca-mi pasa? :)

Pentru ca iubirea incepe cu R.

Asta e statusul meu de cateva zile, desi este statusul vietii mele de aproape 3 luni... "Pentru ca iubirea incepe cu R."... pentru ca numele noastre incep cu R. hee...
Ce mi s-a parut si mai ciudat e faptul ca multe persoane din lista mea de mess au reactionat la statusul acesta, chiar si o prietena mi-a furat statusul ca scuza ca ii place. Si mie imi place acest R. in viata mea... daca s-ar putea mi-as dori sa nu plece niciodata, sa fie mereu acolo. E ciudat, e greu si nu are sens sa imi umplu gandurile cu asta. e prea scurta viata pentru a ne concentra pe lucruri care nu sunt suficient de importante si care nu ne fac nici macar putin mai fericiti.
E bine de stiut ca ma mai iubesti, in plus, ador sa ma intrebi daca te mai iubesc... aaa si mare mi-a fost surprinderea sa imi spui ca ma iubesti, fara sa te intreb :) "tu iubesti fara sa fii intrebat?". de unde si curiozitatea mea...
Acum sunt acasa. e atat de bine, numai ca lipsesti tu din viata mea de zi cu zi. te simt atat de departe, de parca ne-ar desparti mai mult de 97 km. as vrea sa ma suni, indiferent daca e 2 noaptea sau 2 ziua, sa imi spui ca intr-o ora ajungi la mine... crezi ca Mos Craciun imi va indeplini macar 2 dorinte? crezi ca poti sa ma iubesti mai mult de Craciun? eu zic ca nu... stiu ca ai multe probleme, mult de munca, cu toate ca e perioada dinaintea Craciunului, dar oare asta iti da dreptul sa fii atat de rece? Cum poti sa imi mai spui ca sunt schimbata? ca nu mai simt la fel? as putea oare sa fiu altfel avand in vedere comportamentul tau?
hai sa trecem peste... pentru cate persoane incepe iubirea cu R. si nu cu i asa cum ar fi normal? :))

welcome back to me!

lume noua aici, cea noua sunt eu! am disparut o vreme de pe blogul acesta, din viata unora pentru totdeauna, din viata altora pentru scurt timp si am intrat in viata lui, chiar cu voia sa.

am parasit locuri care imi erau dragi, am parasit oameni care mi-au schimbat viata si pe care i-am iubit. m-am schimbat! nu, nu imi pare rau, daca apare vreo intrebare. ma simt bine in pielea mea, nu neaparat langa toate persoanele din jurul meu. m-am intalnit cu mircea, tipul cu chitara de la intrunirea de motoare, m-am intalnit cu fostul meu, obligata de circumstante si ma intalnesc cu EL aproape zilnic, sa nu se inteleaga ca as vorbi de persoana care a apartinut vietii mele.

totusi imi e dor... de liceu, de ei, prietenii mei de atunci. consider ca ne intalnim prea rar, dar cu toate astea, nu ne vom uita prea curand unii pe ceilalti!

ceea ce ma face sa raman la fel de energica, mereu cu zambetul pe buze, sunt oamenii noi pe care ii intalnesc si imi spun sa nu ma schimb, sa ma mentin. nu stiu daca am sa reusesc vreodata sau intotdeauna, dar am sa incerc. nu as putea sa ma obisnuiesc cu mine fiind altfel. normal, pentru ca sunt om, trec prin tot felul de stari. chiar acum doua nopti am plans 40min in continuu. se gaseste mereu cineva care sa ma raneasca... e bine ca trece, timpul trece, sentimentele trec, noi ne trecem. ceea ce e important, e sa facem ceva care sa merite cu adevarat, sa nu irosim ceva pretios pe un nimic.

am invatat cateva lucruri de cand sunt in bucurestiul asta, cum ar fi ca atunci cand iubesti trebuie sa inveti sa castigi cu modestie si sa pierzi cu demnitate, ca in viata unui om apartinem unei anumite categorii si ca eu m-as incadra in viata lui in cea cu lucruri importante, dar nu urgente :)

mai sunt multe, numai ca timpul se scurge cu pasi repede, cheful dispare treptat si mereu ai vrea sa faci altceva. deci, ma indrept catre patul plin de haine, gandul imi zboara mai departe si astept sa plec... sa ies din camera asta, sa il vad, sa fiu la fel de rezervata sau poate prea zambitoare si sa ma intrebe: " ce faci, bazdaganie? de ce razi?"

I'm going through changes

Sunt pierduta... in mine, in pereti albi, in oameni de pe strada, in carti citite, in versuri de munte, in nisipul de pe mare, in patul lui, in bucatile de unghii roase, in piesele de remi, in poze de demult, in muzica ce o ascult acum, in iubiri ce mi-au fost purtate.
Mai presus de toate se afla dorinta mea pentru nimic, nu mai am dorinte. citisem o data ("o data" pentru ca acum se scrie mereu dezlegat :) ) o carte care incepea cam asa, "ai grija ce iti doresti, eu am simtit asta pe pielea mea." . Ce se intampla daca nu imi doresc nimic? Sa fie oare pentru ca nu esti aici? Nu, nu cred, cred ca e din vina mea... nu ma mai bucura nimic, imi aduc aminte de prea multe lucruri, regret la fel de multe... inca imi rod unghiile, rezultat al stresului. joc travian, e singura chestie care ma mai relaxeaza putin, desi ma oftic tare cand imi omor armata pe niste sate de nimci, pe niste jucatori mici sau cand vad ca nu stiu care il protejeaza pe A,B,C, chiar si pe D.
"Nu vreau sa te pierd in lumea de-afara" , zice cineva dintr-un vers. Oare durerea mea, tristetea- sa o numim mai bine asa- va putea fi ascunsa intr-un rosu aprins? daca ea e neagra? daca ea se tine scai de mine tocmai pentru ca eu sunt vinovata, ca eu o lovesc de fiecare data, ca eu o chem la fiecare pas? unde e omul puternic, omul indiferent, dar care zambeste? e uitat intr-un colt, are sa fie gasit intr-o zi, e nevoie de cautare, de explorare. ma streseaza orice vorba scoasa de orice persoana in acest moment. sunt chiar enervanta...
mai bine ma deplasez pentru ca nu o sa reusesc decat sa irit lumea cu starea mea :)
mi-ar placea sa imi inghez durerea intr-un cub de gheata sau sa o pierd prin fumul de tigara... mi-ar placea sa ma saruti pe gat :)

oare am sa ajung?

orice fac se pare ca nu are un rezultat bun. toti ma critica si cred ca ar trebui sa schimbe ceva la mine. uite ca daca se fac presinui, nu am chef sa ma schimb in felul in care vreti voi, ci chiar contrar! uite ca nu mai am chef sa lupt nici cu voi, nici cu mine.... vreau sa las totul sa pice din aer, sa prind balonase de sapun in palma, sa suflu in puful de la papadie, sa ma uit la cer si sa nu ma mai gandesc ce ar trebui sa fac cu timpul meu si cui ar trebui s il dedic. si tu, daca iti zic sa nu mai vorbim, de ce mai intrebi, de ce sa iti mai raspund? si tu, de ce esti asa de calm, cand in jurul meu e furtuna? oare nu ti-e teama ca m-ai putea pierde printre picaturile de apa? oare nu ti-e teama ca vantul e prea puternic si ma va dobori?
eu unde sunt? de ce nu e nimeni langa mine? m-am pierdut? oare mai traiesc? dar ma pot misca (aici deja sunt iona) si in stanga si in dreapta... dar mai traieste cineva langa mine? simt? ce simt eu? dar unde ma aflu?-intrebam in continuu. de ce? de ce nu ma mai tine nimeni strans de mana? haide, vino! stiu ca te ascunzi! sigur tu nu m-ai lasat pustie... nu, tu nu! tu nu ai putea asta! stiu ca ma iubesti. haide, te rog! nu te mai ascunde! jocul s-a incheiat! nu mai trebuie sa te caut! hei, dar de ce nu imi raspunzi? dar chiar sa nu mai fie nimeni langa mine? dar cu ce am gresit? hei, promit sa fac totul bine! pot demonstra ca pot! am doar un hop mai mare de trecut. nu-i asa ca o sa stai sus si o sa imi intinzi mana? da! stiu ca te voi gasi acolo :) am sa incep sa urc, chiar daca nu te aud, stiu ca sus ma vei astepta tu. si usor treptele nu se mai vedeau, traseul nu mai era deloc asa cum parea. si cand privea in jos, pamantul nu mai avea viata. totul era ud, pomii nu mai aveau frunze, si nici urma de om. in sus nu era decat cerul si cativa nori pe care ea ii iubea. de ce nu ma mai pot prinde de nimic? vreau sa ajung acolo sus. nu vreau decat un nor pe care sa pot sta, doar o parte, una la fel de mica cum sunt eu. mi-ai promis ca voi putea zbura. dar de ce nu imi simt aripile? de ce nu pot invata si singura sa urc? de ce nu m-ai invatat fara tine? ma lasi asa, si acum crezi ca am sa ajung la tine... da-mi macar un deget! tu nu ai putea sa imi faci asta! nu, nu! eu sunt copilul tau, iubita ta, eu sunt totul! nu-i asa? haide, stiu ca ti se va face dor de mine si nu vei rezista ascuns.
dar oare eu nu mai sunt?
dar tu oare mai esti?