Un gol plin

Si era inca acolo... si parea sa nu stie ce vrea... fixa obiecte si evita sa scoata vreun cuvant. Era absenta si prezenta lui nu o mai intimida. Incerca sa ii demonstreze ca nu a procedat corect si ca recunoasterea greselilor sale ar fi rezolvat toate problemele, insa acele greseli erau doar in mintea lui.
Si in tot timpul petrecut cu el, se gandea la el... Era corect ceea ce ii facea? Merita el ca ea sa fie langa cel care o ranise? Si nu se ajunsese la nicio concluzie... Ii spunea ca i-a fost dor de ea, ca nu i-a facut bine timpul in care ea a stat departe de el. Dar cine stie ce e ala dor?
O tinea in brate si nu voia sa o lase sa plece. Parea sa o surprinda spusele lui si lacrimile incepeau sa curga... si o privea in ochi si ii spunea ca habar n-are ce simte el, ca o iubeste. Si totul a continuat bine, dar... ce avea sa se intample cu el?
Ea nu voia sa incheie celalalt rol din viata ei. Ea era amanta, dar era si iubita. Si iubea si se simtea iubita, dar ce pret avea totul? Statea langa el, dar nu il simtea cu totul... nu era si gandul acolo unde era prezenta. Mai ofta din cand in cand si isi mai aprindea o tigara... si totul parea un vis. Nu se mai vedea langa persoana pe care o iubea, nu credea ca va mai ajunge sa stea in acel loc. Si tragea din tigara aceea de parca era prima fumata in acea zi si il privea... nu el era tot ceea ce vedea... si erau atatea... si nu se putea exprima. lucrurile evoluau si nu o deranja intr-un mod anume. Ce cuvinte? Ce sentimente? Totul se petrecea atunci si acolo! Ce sinceritate? Ce confesiuni? Totul trebuia sa se pastreze doar in mintea ei.
Vreau sa stai goala, sa dai astia jos! Dar ea nu se simtea la fel dezgolingdu-si trupul. lumina arata toate imperfectiunile. asta nu era o scuza pentru ca lui ii placea totul. Sanii ei erau frumosi pentru ca, desi erau mici, se potriveau perfect cu inaltimea ei si incapeau perfect in palma lui, fundul ei il fascina, motivul nefiind prea bine cunoscut de aceasta femeie.
Si multe tigari s-au fumat, multe ganduri s-au amestecat, multe dorinte s-au stins/ indeplinit, multe sentimente au reinviat, dar EL... el a ramas tot in gandul ei...

Si mai este si azi. Si a ramas tot iubita si nimic mai mult! Ea doar iubeste!

Oare iubirea contine ceva toxic?

Nu stiu daca e atat de potrivit titlul, la fel de bine i-as fi putut spune: oare toxic contine ceva iubire? Nu mai conteaza daca sunt sau nu cuvintele inversate sau cum suna mai bine, conteaza doar ca mesajul o sa fie inteles de cine trebuie...

Niciodata nu mi-as fi dorit sa trebuiasca sa renunt la anumite persoane ca mai apoi sa cunosc altele sau sa iubesc diferite persoane, mereu sa o iau de la capat...

E ceva ce nu inteleg totusi... de ce nu pot eu sa fiu indiferenta, sa ma joc cu sentimentele oamenilor, sa fiu libera si sa nu imi pese de nimeni cand rad? de ce sa nu ma imbat si sa alerg prin zapada? de ce sa nu fie si ea langa mine si sa sara in toate gropile pline de apa? de ce sa nu fiu singurul om care rade in metrou? de ce trebuia sa ma controlez cand il aveam o el in stanga mea, desi nu mi-a interzis niciodata nimic? de ce sa nu ma simt eu, mereu sigura pe mine? de ce sa nu stau cu el si sa bem un ceai sau sa ne plimbam prin frig si el sa ma bage in geaca lui? de ce as mai sta sa astept sa dai tu, domnule R., un semn, cand el imi da atatea? de ce sa ma trezesc cu tine in gand, cand ma pot trezi cu el langa? :-??

de ce nu as face tot ceea ce fac?

Totusi, nu fac parte din Why family, asa ca ar fi cazul sa pun punct aici sirului de intrebari ce vor sa iasa din mintea mea. What you need for me? What are you looking for? Can you buy me with a coffee?

E o invalmaseala de sentimente, un amestec necontrolat de simturi, o avalansa de idei in capsorul asta mic al meu.

Ce-as face daca intr-o zi mi-ai lua capul in maini si mi-ai striga in ureche cu buzele lui?

te-as asculta pana la capat... :)

hai mai repede pe mess ca nu mai pot sa astept! imi iese inima din piept, cum mai vrei sa te invat sa iubesti?

fara titlu

Ascult muzica si astept sa te intorci de la dus... mi-ai promis ca nu are sa dureze mult si sper sa te tii de cuvant... nu am nevoie de noi dezamagiri, cred ca stii asta mai bine.
In timp ce te astept imi vin sute de ganduri in minte... oare ar trebui sa renunt? ce are sa fie? cum are sa fie? ce se va intampla cu cafeaua din fiecare seara? ce se va intampla cu lacrimile si framantarea mea de zi cu zi? cat iti va pasa tie ca nu voi mai exista in viata ta? this is your last chance, my boy! stii... ce ma bucura e ca am suportat multe si glorios, daca pot spune asa. am suportat timpul tau pretios, m-am multumit cu jumatati, chiar sferturi de masura... te-am acceptat chiar si pentru cateva minute de... iubire, te-am iertat in nenumarate randuri si nici macar acum nu iti port pica pentru toate lacrimile varsate. nu cred ca te-ai pus suficient de mult in locul meu... cum ai fi rezistat tu?
Oricum... sunt foarte sigura ca sfarsitul e aproape, numai ca n-as fi vrut sa se termine... cel putin nu asa... as fi vrut sa nu fie vorba de timp aici. am inceput sa urasc timpul si, mai ales, persoanele care nu au timp! orele trec, zilele au trecut si ele... sunt 11 zile... iti mai amintesti cum e sa ma tii in brate? ma chemai langa tine si ma strangeai tare la pieptul tau... si imi spuneai: ce dor mi-a fost de tine, bazdaganie! hmm... si acum imi spui acelasi lucru... lipsesc insa atingerile, mirosul tau, cafeaua din fiecare seara si fumul de tigara...
Si iar ma intristez... si pare sa doara... si te simt pana si in punctele astea de suspensie, folosite in mai toate mesajele de la tine. crede-ma, nu imi e usor deloc! nu as fi vrut sa iti dau drumul vreodata, sa te las. n-ai sa stii niciodata cat te-am iubit de mult!
oricum, iubirea are sa inceapa cu R. mult timp de acum incolo... si am sa raman cu niste fraze in gand, cu amintiri si un strop de iubire in suflet, cu gustul amar in gura pentru ca nu a mai fost sa fie... cu dorul unei cafele baute in masina ta, cu regretul ca nu voi mai avea cu cine imparti o tigara.
tu te-ai intors... el e inca acolo... eu aici... mereu separat... exista oare vreo poza care sa exprime ceea ce simt eu?

daca vrei poti sa ma impusti, azi nu am nimic impotriva!

Sentiment bizar

Iar am revenit la starile ciudate, sa fii de vina tu sau sa fiu eu sau locul asta? cred ca eu...
sute de ganduri, dorinte la fiecare colt, ispite peste tot... cuvinte putine, melodii in cap, corzi rupte, vocea aceea, umorul lui, sarutul tau... jocul de cuvinte... o cafea in gand, o minte bolnava, minute de asteptari, zile goale... zambet sters, fericire ascunsa, zgomot de taste, optimism disparut, vise pierdute, motoare multe...
Am descoperit de ceva timp si o poezie frumoasa, de fapt ultima strofa e superba :X : Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?
Ce imi doresc? exista ce imi doresc eu? nu as vrea decat un moment de libertate, o chitara, o bere si o tigara.. si imi doresc sa nu mai astept... niciun moment si nimic de la nimeni, sa pot sa am, sa nu trebuiasca sa dau un beep pt a fi sunata, sa primesc un mesaj fara sa fie raspuns al unui alt mesaj, poate ca inca mai tanjesc la o vara ca cea de acum doi ani, plina de amagiri, sperante rupte in mii si mii de bucatele, poate ca as vrea o zi perfecta, poate ca nu am rabdare si nu imi place sa fiu amanata, poate ca nu imi place cand ma certi, dar tu totusi o faci, poate ca mi-ar placea mai mult sa ierti... poate ca mi-ar placea sa te fumez, sa te tin intre degete si sa ma joc cu tine, sa imi spui ca nu iti mai place dar tot sa o fac, poate ca mi-ar placea sa vii si la sfarsitul lumii dupa mine, sa ma trezesc cu tine la colt de strada, poate ca...
Si totusi... iubirea asta... tu poti sa ma faci sa zambesc :)

Ma cheama Luca

Si cum va spuneam, ma simt mai bine, stai asa ca nu v-am spus :) da, ma simt bine, ascult cantece de munte, zambesc, imi amintesc si iar zambesc. ma simt bine, ma repet!

A fost in weekendul asta bike's fest la breaza, am trecut pe acolo vineri seara putin, apoi m-am intalnit cu colegii mei, am baut si ne-am jucat mima, a fost frumos. Sambata am revenit la Talea, locul in care s-a tinut festivalul, departe de oras (nu ca ar fi prea mare si prea zgomotos), numai dealuri, fara case in apropiere. Am inceput sa ne plimbam, sa cercetam spatiul, sa zic asa, sa vedem ce motoare se ascund. Eee, nici nu va puteti imagina, si ce oameni :))
Era un tip cu rasta, vai de el, coditele alea erau jegoase, el era beat, mai incolo mai dau si peste un motor contruit din piese de la altele, in cate am inteles avea motor de tractor si schimbatorul in dreapta, parca :)) si mai scris pe el: " you got a problem with this?".

Talentat omul care l-a contruit! Si v-am povestit de el mai devreme ;) ala mic si vai de el :)) mai "circulam" putin si dam peste unul in fusta :)) asta a fost prea tare, ma gandeam la toate posibilitatile, de ce ar purta-o: pentru ca e turc? (ma gandeam totusi ca sunt pantaloni d-aia largi), sau de ce? pentru ca e beat? sau nu e?. mai vad unul langa el, imbracat ca un arab, cu roba verde, o chestie in cap :)) clar, ziceai sa cuntem la bal mascat, unul in chiloti, altul in fusta, unii normali, altii nu chiar. A fost oricum frumos,Georgi ne canta la chitara cu Bran si undeva in dreapta mea, intr-o masina era si Domnul Fusta, sa il numim asa. Cere chitara, se asaza jos si incepe sa cante, o voce placuta, niste cantece la fel. Si ne-a tot canta. O sa il vedeti, un barbat de 32 ani, cu parul cret, mediu. Ce sa mai spun? Ca dupa mai bine de juma de an m-am ametit si eu iar? :) a fost placut, mai ales ca nu mi-a fost rau. Mi s-a zis ca sunt "a dracu' de simpatica" si m-am simtit ca atare.

Va doresc tuturor weekend ca al meu, chiar si mie imi doresc asta! O sa traiti si voi o parte din mine acum, prin niste poze:

ce nu suntem

inainte de toate, suntem oameni, toti avem anumite functii de indeplinit in viata.
unii isi continua mersul pe sarma vietii cu grija, altii privesc in continuu in jos, altii isi doresc sa arunce o privire in lumea de dincolo, ca mai apoi sa lupte sa revina de unde au plecat.
nu ne multumim niciodata cu ceea ce avem, ne dam seama de ce-am avut tocmai atunci cand ne lipseste acel ceva.
renuntam la lucruri placute, doar pentru ca ne plictisesc. renuntam la oameni pentru ca nu le mai gasim un sens in viata noastra, pentru ca ei nu mai trebuie sa faca parte din ceea ce-i al nostru.
cine suntem noi sa hotaram ce e bine pentru cineva sau ce nu mai trebuie sa fie? cine suntem noi sa hotaram cand trebuie sa se termine? cand trebuie sa inceapa? cine suntem noi sa ii cerem explicatii celui de sus, doar pentru ca nu ne-a ajutat o data, asa cum am fi vrut noi?
cine sunt eu sa ii spun lui sa nu ma mai iubeasca sau sa ma mai iubeasca?
cine sunt eu daca el tot ma mai are in minte? de ce imi duce dorul? de ce amintirea mea ii da tarcoale? de ce el nu incearca sa o alunge? de ce sa nu ma roage sa ii spun in fata ca il iubesc? de ce sa nu fie acolo si cand nu as vrea sa fie? de ce sa nu apara din nou la usa si sa ma intrebe zambind: "vii afara?" ?
cine esti tu de nu mai iesi din gandul meu? cine esti tu, de faci lumea sa se invarta in jurul tau? cine esti tu, de nu pot sa iti spun sa dispari odata pentru totdeauna ca nu imi faci niciun bine?
cine sunt? cine esti?
si totusi, poate ai sa poti fi aici atunci cand am nevoie de o imbratisare... poate ai sa ma poti pupa pe frunte si sa iti intorc pupicul, sa imi spui ca asta face si mama ta...
de ce, desi nu ma mai aflu intre aceeasi pereti de culoare albastra, ma aflu intre aceeasi pereti, dar niste pereti albi? de ce muzica asta nu imi suna cunoscut, desi am ascultat-o de atatea ori? de ce nu tre cunosc, desi ne stim de cateva luni bune? de ce noi in toate si nu eu?
cine suntem noi?
ce am fost?
ce suntem?