miroase a tei!

Si se trezeste, se uita in stanga ei... zambeste sfios si isi acopera ochii. se uita la ceas, e inca devreme si ganduri ii joaca prin minte. ar vrea o tigara, un sarut pe obraz, dar mirosul de tei o cheama afara.
se ridica si se indreapta spre fereastra... il cheama la ea, dar el leneveste.
o muzica in surdina, muncitori pe strada, masini asteptand la rosu, iar ea asteptandu-l pe verde... avalanse de ganduri ii umbla prin vene... se simte mai mica decat oricand si el nu-i acolo s-o tina in brate. si ploua cu litere... incepe cu T, continua cu alta litera uitata intr-un colt, se agata de Dor si pleaca numai decat.
Se termina visul... nu e nici tei si nici nu se poate fuma in dormitor, nu e nici el in stanga ei, sunt doar ganduri. miroase a vara.
si se imbina stari si parul ei e verde. maine nu e numai o zi de luni, ci una de examen si munca. oricat s-ar stradui nu isi poate iesi din stare... totul e doar un timp cu putine ore... si le numara... 1, 2, 3, 4, 5, ...,9... si se face ora 7. din nou doua ore pe maxi, din nou 2 ore de examen, din nou pana la 2 la bikers!
" mami, mai e mult pana departe?" niciun raspuns, dar ea nu vrea sa ajunga departe, ci sa se opreasca timpul in loc.
"de ce de la 11 la 6 sunt doar 7 ore? nu-i asa ca daca ma fac mare vor fi 10?" si se leaga de o speranta... si zboara pe ea prin timpul prea scurt. si-l vede zambind, dar parca n-ar vrea sa stea doar putin... ce-i un moment intr-o ora prea mica? o strangere de mana, un sarut nu atat de inocent, o privire pe geamul unui taxi, un "ramai" intr-o clipa mai mult decat perfecta...
nu ma citi, s-ar putea sa nu iti placa ce gasesti!
multe vise se indeplinesc! :)

de ce nu e si maine tot azi? dar ne vedem joi, nu?

Beep de dor

Astazi, nu neaparat ca mai mereu, imi este dor... Par sa traiesc in trecut, fumez tigara si ma gandesc la cineva anume, deschid telefonul si ma gandesc la tine, dau un mesaj pentru ca imi lipsesti, beau o cafea pentru ca stiu ca ai vrea sa o bei cu mine...
Ma plictisesc pentru ca tu nu esti cu mine, dar te simt... te simt in fiecare colt, in fiecare amintire... te simt in vis. Vii de parca ai vrea sa imi amintesti ca existi! Ei bine, nu te-am uitat! Am pierderi de memorie, dar tu te-ai prins bine de un colt de amintire si nicio avalansa nu te poate indeparta de acolo. Si pe tine, pe tine nu vreau eu sa te las sa pleci. Hee, de ce as vrea sa pleci daca tu stii sa imi intri pe sub piele?
Si totusi, de unde atata iubire? De unde atata dor? De unde atatea ganduri si totodata atatea zambete? Iti mai aduci aminte cum era anul trecut pe vremea asta? Cate ore le mai pierdeam prin parc sau in spatele blocurilor fumand si ascultand "praf de stele" ? A fost un joc si nu mai un joc... a fost ceva special si ne-am purtat ca niste copii... Or mai exista pozele de la scari? Unde sunt ochelarii tai?
Ce se mai intampla cu tine, domnule A., cel pe care l-am iubit atat de tare si care ma enerva in nenumarate randuri? Mi-e dor de un film vazut langa tine :)
Mi-e dor de liceu si de emotiile de la mate, de un concert in clasa, de glume si de fotbal cu doze de suc :D
Mi-e dor de Radu, mereu in ultima banca si mereu langa mine cand aveam nevoie de el, mi-e dor de Dana, care sughita la orele de engleza, de tudy care imita babele...
Mi-e dor de Georgiana... mi-e dor de zdranganitul unei chitare, implicit de Georgi! Mi-e dor de Irina si de rasul ei colorat... mi-e dor de un 1 mai la mare...
Mi-e dor de Carmen... si nu mai pot spune nimic altceva pentru ca stiu ca n-am sa o pot vedea prea devreme... dar mi-as fi dorit sa mai fie si azi aici... Mi-e dor de Mire si de Anca... ce ne mai petreceam noi orele in afara scolii, prin parc in Cornu sau la gara.
Mi-e dor de voi toti, de inca un an de liceu...
Acum imi este dor si de tine, T, pentru ca nu mi-ai mai dat un mesaj de o ora si ceva si vreau un beep de dor!
Ma simt bine, chiar daca imi este dor, pentru ca stiu ca am sa vad toate persoanele de care am vorbit, mai putin una... hmm... totusi, nu as incheia aici lista... imi e dor de o intrunire de motoare la breaza si sa te aud cantand la chitara, domnule M.

Si daca...

Ce se intampla atunci cand nu sti ce simti, atunci cand ceea ce traiesti nu iti mai trezeste nicio senzatie, cand ti-e sufletul gol, dar mintea plina?
Ce se intampla cand eu sunt aici si tu nu esti cu mine? Ce s-ar intampla daca azi as hotari sa nu te mai iubesc?
Ce e atunci cand ma gandesc la tine inainte sa adorm, dar cu toate astea nu te pot visa nicicand? Ce se intampla atunci cand am atatea de spus, dar nu imi gasesc cuvintele potrivite? Par sa fie prizonierele propriei mele guri, par sa fie legate de fundul sufletului si sa nu poata iesi de acolo... si le rog, le implor sa ma ajute sa imi golesc mintea, sa-mi elibereze sufletul. Si pe tine... cum imi dau eu seama ca ma iubesti tu, cand nici macar nu iti mai imparti timpul cu mine? Stai putin... mintea mea o ia razna... Dar cum imi dau seama daca o ia razna? Poate mintea mea sa o ia razna? Mai bine zis ca imi joaca feste... Incep sa rad fara niciun motiv, ca ma apoi sa ma gandesc la tine, sa imi dau seama ca nu m-ai cautat prea mult azi... dar nu-i nimic, cineva, inaintea ta facea tot la fel, actiona in acelasi mod... totusi... te poti preface ca nu exist?
Iti garantez ceva, ca oricat de tare ti-ai dori sa ma uiti, nu o sa poti face asta prea curand... exact cum spuneai si tu, am eu ceva special care te face sa te gandesti la mine, care nu te mai lasa sa raspunzi la alte mesaje... si tu... tu ai ramas asa cum te cunosteam, acelasi zambet frumos, acelasi chip inocent, aceleasi ganduri si atatea amintiri care ne leaga...
Si eu.. cum ramane cu mine? Se afla cumva rezolvarea tuturor problemelor mele intr-un plic? O voi gasi maine in cutia postala? Sau in tine sta rezolvarea a ceea ce caut eu? Ai putea sa ma inunzi cu iubire? Ai putea sa ma simt asa cum spui ca sunt: frumoasa si speciala? Ai putea sa iti petreci mai mult timp cu mine?
Ai grija, data viitoare nu voi mai cere nimic... voi inapoia tot!

Adu-ti aminte de mine, asa cum fac si eu zilnic si spune-mi ca ma iubesti, chiar daca nu esti sigur de lucrul acesta! Sopteste-mi ca noaptea a fost cea care m-a rapit de langa tine si ca a durat prea mult... Trezeste-ma de dimineata cu un sarut, aprinde-ti o tigara si adu-mi o cafea... cu lapte...
Pana atunci... mai lasa-ma sa visez, sa imi doresc!

Oare iubirea contine ceva toxic?

Nu stiu daca e atat de potrivit titlul, la fel de bine i-as fi putut spune: oare toxic contine ceva iubire? Nu mai conteaza daca sunt sau nu cuvintele inversate sau cum suna mai bine, conteaza doar ca mesajul o sa fie inteles de cine trebuie...

Niciodata nu mi-as fi dorit sa trebuiasca sa renunt la anumite persoane ca mai apoi sa cunosc altele sau sa iubesc diferite persoane, mereu sa o iau de la capat...

E ceva ce nu inteleg totusi... de ce nu pot eu sa fiu indiferenta, sa ma joc cu sentimentele oamenilor, sa fiu libera si sa nu imi pese de nimeni cand rad? de ce sa nu ma imbat si sa alerg prin zapada? de ce sa nu fie si ea langa mine si sa sara in toate gropile pline de apa? de ce sa nu fiu singurul om care rade in metrou? de ce trebuia sa ma controlez cand il aveam o el in stanga mea, desi nu mi-a interzis niciodata nimic? de ce sa nu ma simt eu, mereu sigura pe mine? de ce sa nu stau cu el si sa bem un ceai sau sa ne plimbam prin frig si el sa ma bage in geaca lui? de ce as mai sta sa astept sa dai tu, domnule R., un semn, cand el imi da atatea? de ce sa ma trezesc cu tine in gand, cand ma pot trezi cu el langa? :-??

de ce nu as face tot ceea ce fac?

Totusi, nu fac parte din Why family, asa ca ar fi cazul sa pun punct aici sirului de intrebari ce vor sa iasa din mintea mea. What you need for me? What are you looking for? Can you buy me with a coffee?

E o invalmaseala de sentimente, un amestec necontrolat de simturi, o avalansa de idei in capsorul asta mic al meu.

Ce-as face daca intr-o zi mi-ai lua capul in maini si mi-ai striga in ureche cu buzele lui?

te-as asculta pana la capat... :)

hai mai repede pe mess ca nu mai pot sa astept! imi iese inima din piept, cum mai vrei sa te invat sa iubesti?

so... need your love, so... fuck you all

ma simt ciudat, de parca ceea ce fac e gresit, de parca fericirea mea trebuie sa fie mereu impartita cu cineva sau de parca ar trebui sa dau socoteala cuiva pt ca ma simt bine... nu, nu fac nimic gresit, imi sopteste o anumita voce, poate cea a constiintei. daca pun in balanta totul, care dintre noi greseste mai mult, iubitule? viata caruia dintre noi depinde de cineva? eu depind mereu de tine... eu mereu trebuie sa astept, sa fiu intelegatoare, sa zambesc, sa reprezint pentru tine relaxarea.
stii ce ma intreb, totusi? cat am sa mai pot sa astept? astept sa vii, astept sa ma suni, astept sa iti faci timp, sa urc un loc mai sus in viata ta... sa imi spui ca ma iubesti atunci cand te intreb... sa imi spui ca te mai gandesti, ca azi nu ma iubesti pt ca esti obosit si trebuie sa fii lucid ca sa imi poti da un raspuns.... sa ma strangi intr-un final in brate si sa imi soptesti: "stii ca te iubesc!". si apoi sa radem... si eu te iubesc, o stii prea bine...
mi-au inghetat picioarele si sute de ganduri imi rascolesc mintea... ce are sa fie? oare sfarsitul e aproape? oare inceputul e la un pas de maine? ma bucura gandul ca cineva drag mie va intra in cateva minute pe usa asta... un prieten adevarat, un om de nadejde fata asta. sincer, e persoana care pt mine reprezinta o familie... in rest, mai simt cat se poate de singura... as pierde zilele dormind, desi prefer de o mie de ori sa le petrec cu tine... numai ca timpul nu ne permite... banii se castiga greu, nu?
hee... cred ca exista un Dumnezeu care se gandeste cu siguranta la mine mai mult decat ma gandesc eu la El. Multumesc, Doamne, ca imi dai zile bune si imi lasi zambetul pe buze!
ma gandesc la ziua de ieri... he... ce-am mai ras, dar tot tu erai in gandul meu, mereu acolo, mereu prezent cu aceeasi intrebare: "cand ma suni?". eee... si mai e si faptul ca nu pot crede ca tu m-ai uitat. mi se pare oarecum imposibil, nici macar nu vreau sa concep asta. ce daca exista o ea, ce daca e unde eram eu? he... nimic nu e de neinlocuit. ti-am spus eu, dragule, ca are sa treaca repede iubirea, ca ai sa ma uiti. ce ma mai contraziceai! imi place cand am dreptate, tot ce sper e sa nu am dreptate si in ceea ce priveste faptul ca ai ramas acelasi, care prefera sa minta, in loc sa prezinte un adevar care ar rani mai putin.
si, in ceea ce te priveste pe tine, nu am nicio indoiala ca ai cate putin din fiecare, ca intrunesti toate calitatile unui barbat perfect. heee... tu ma relaxezi, asa cum eu relaxez pe altcineva, tu ma faci sa rad, ma lasi sa fiu eu. mersi ca mi-ai iesit in cale!

bem o cafea?

de cateva zile, saptamani, de fapt, par sa nu mai traiesc pe blogul asta. totusi, sunt inca in viata si ma descurc de minune.
traiesc aceeasi iubire de aproape 2 luni, sunt la fel de stresata si inca imi rod unghiile. ajung acasa o data la 2 saptamaine, dar de acum incolo am sa ajung sapatamanal ca nu mai lucrez. uite inca o problema ce se va ivi, banii :) eee, dar ma descurc eu! ceea ce e bine in bucurestiul asta e ca am langa mine o persoana pe care te poti baza oricand si care e mereu langa mine, cu care impart patul, zambete, chiar si lacrimi.
in rest, viata e facuta din asteptare, cel putin a mea. astept mereu ceva, astept sa sune telefonul, astept sa vina, astept sa imi spuna ca ma iubeste atunci cand il intreb si astept mai mereu sa ma intrebe daca il mai iubesc... si asa cred, ca il iubesc.
daca stau si ma gandesc putin acum, in timp ce privesc anumite "lucruri", imi dau seama ca ma deranjeaza lipsa lui in viata mea sau ma deranjeaza ca nu se mai gandeste la mine? he... clar e ca ma afecteaza intr-o oarecare masura... eee... pana la urma a fost alegerea mea... minciunile se vor repeta la infinit, atunci cand nu poti impresiona altfel.
as avea nevoie de o cafea, de o tigara si apoi de un energizant.. asta mi-ar prii si mi-ar schimba starea asta ce o am acum, de neliniste... am sa ma gandesc la el, la ziua de ieri petrecuta impreuna, la trupul lui gol langa al meu, la privirea lui care ma lasa fara rasuflare, la saruturile pasionale si modul in care stie sa ma aiba.
hai, bazdaganie la o cafea!

p.s. : urasc faimosul "silent", iubitule!

Lost on the stop

I feel empty... maybe the nightmare will start in some minutes... maybe has just overed... Ma uit pana si pe pereti si tot la tine ma gandesc, nu ma intereseaza ca e ora 1 si ca de obicei dorm la ora asta...

Imi vine sa plang... si plang! E noapte si nu mi-e somn... parca astept un semn. Imi simt ochii grei si umezi... Imi simt sufletul sfasiat, plin de durere si de cand am ajuns acasa numai la tine ma gandesc. Stiu ca ti-e greu, poate asta doare si mai tare.

Mi-ar placea sa te vindec de mine, poate asa m-as vindeca si eu de tine... Mi-ar placea sa iti trimit intr-un mesaj tot ce scriu acum, insa nu imi permite semnalul. As vrea sa existe ceva care sa imi arate cum stau lucrurile cu adevarat, cine e vinovat, nu doar cine trebuie sa plateasca pentru tot. As fi vrut totusi ca ceea ce am trait, iubire, sa ii spunem, eu asta stiu ca a fost, sa nu devina o amintire, dar deja e un inceput... Mi-ar mai placea totusi sa nu le fiu draga atatora doar pentru a-ti fi tie mereu. Mi-ar fi placut ca in loc sa curga lacrimi, sa curga zambete si tu sa fii in dreapta mea cand stau pe spate...

I still love you, baby, but you' ve bronken my heart...

Si totusi, cat adevar a existat in tot, in toate cele 8 luni? Si totusi de ce mereu trebuia sa aflu lucruri noi?

Intrebarile devin ceva obisnuit, raspunsurile nu mai sunt necesare... sfarsitul e aici, chiar daca te iubesc si ma iubesti...

Ceea ce nu inteleg e cum poate cineva care a iubit candva, sa ramana ranit si dupa 8luni... sa il strigi si sa nu se intoarca, sa te vada si sa nu reactioneze, desi pariez ca inima ii batea mult mai tare decat inainte de sosirea mea in club, sa il atingi/ ciupesti de spate si sa nu intoarca privirea... :))

Si cum poti sustine ca iubesti atat de tare, dar nu poti sa surprinzi in niciun fel? desi cred ca nu ma va mai surprinde nimic :)

Poate altcineva, care sa vina pentru mine oriunde, dar pentru un sarut, pentru niste vorbe, imbratisari... Ce mi-ar placea sa nu imi pese de nimic, sa fiu oarecum ca ieri, sa rad, sa fiu in centrul atentiei, sa confund lumea, sa fiu sociabila cat incape :)

Noroc ca exista prieteni!

I'm a bitch, I'm a lier

Uite-ma tot aici, in locul in care atatea persoane au ajuns si in care altele nu vor ajunge. Iata-ma tot aici, asteptand pe cineva sa imi aduca o cafea dulce si tare, pe cineva care sa ma certe ca fumez o tigara. Si totusi sunt singura... da, sunt singura, dar plina de sperante, de ganduri pozitive, de sentimente noi.

E ciudat ceea ce simt si nu pot descrie, clar e ca as sta toata ziua degeaba si as astepta un telefon, care oricum nu va veni... Aaa, ai reusit sa ma uimesti, ai putut face lucrul acela, sa vii pana aici doar pentru mine. Totusi ce motiv sa fi avut? Sa fie vorba de un dor nebun sau doar de nebunie? Nu mai conteaza, conteaza ca ai indeplinit niste dorinte din pagina anterioara a vietii mele. Si stii ce imi mai place? Ca faci lucruri fara sa iti cer, nu e nevoie sa te rog ceva, te alinti, devii serios, enervezi pe toata lumea si la sfarsit zambesti :)

Daca ma gandesc acum la un alt capitol si il ravasesc putin, imi dau seama ca e greu sa te dezobisnuiesti... chiar daca e vorba de 8 luni sau de ani... e greu... mai ales ca iubesti, cum sa renunti asa, dintr-o data? Incep sa realizez ca m-am plictisit, ca astept sa vina seara si sa ies in club cu fetele ( un club de rockeri, nu altcva de fite) :) sa bem ceva, sa fumam pana ne sar capacele, sa uitam de toate :)

Am sa ma duc sa imi fac singura o cafea si am sa ies afara sa fumez o tigara si sa savurez dimineata ramasa :)

Sentiment bizar

Iar am revenit la starile ciudate, sa fii de vina tu sau sa fiu eu sau locul asta? cred ca eu...
sute de ganduri, dorinte la fiecare colt, ispite peste tot... cuvinte putine, melodii in cap, corzi rupte, vocea aceea, umorul lui, sarutul tau... jocul de cuvinte... o cafea in gand, o minte bolnava, minute de asteptari, zile goale... zambet sters, fericire ascunsa, zgomot de taste, optimism disparut, vise pierdute, motoare multe...
Am descoperit de ceva timp si o poezie frumoasa, de fapt ultima strofa e superba :X : Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?
Ce imi doresc? exista ce imi doresc eu? nu as vrea decat un moment de libertate, o chitara, o bere si o tigara.. si imi doresc sa nu mai astept... niciun moment si nimic de la nimeni, sa pot sa am, sa nu trebuiasca sa dau un beep pt a fi sunata, sa primesc un mesaj fara sa fie raspuns al unui alt mesaj, poate ca inca mai tanjesc la o vara ca cea de acum doi ani, plina de amagiri, sperante rupte in mii si mii de bucatele, poate ca as vrea o zi perfecta, poate ca nu am rabdare si nu imi place sa fiu amanata, poate ca nu imi place cand ma certi, dar tu totusi o faci, poate ca mi-ar placea mai mult sa ierti... poate ca mi-ar placea sa te fumez, sa te tin intre degete si sa ma joc cu tine, sa imi spui ca nu iti mai place dar tot sa o fac, poate ca mi-ar placea sa vii si la sfarsitul lumii dupa mine, sa ma trezesc cu tine la colt de strada, poate ca...
Si totusi... iubirea asta... tu poti sa ma faci sa zambesc :)

Ma cheama Luca

Si cum va spuneam, ma simt mai bine, stai asa ca nu v-am spus :) da, ma simt bine, ascult cantece de munte, zambesc, imi amintesc si iar zambesc. ma simt bine, ma repet!

A fost in weekendul asta bike's fest la breaza, am trecut pe acolo vineri seara putin, apoi m-am intalnit cu colegii mei, am baut si ne-am jucat mima, a fost frumos. Sambata am revenit la Talea, locul in care s-a tinut festivalul, departe de oras (nu ca ar fi prea mare si prea zgomotos), numai dealuri, fara case in apropiere. Am inceput sa ne plimbam, sa cercetam spatiul, sa zic asa, sa vedem ce motoare se ascund. Eee, nici nu va puteti imagina, si ce oameni :))
Era un tip cu rasta, vai de el, coditele alea erau jegoase, el era beat, mai incolo mai dau si peste un motor contruit din piese de la altele, in cate am inteles avea motor de tractor si schimbatorul in dreapta, parca :)) si mai scris pe el: " you got a problem with this?".

Talentat omul care l-a contruit! Si v-am povestit de el mai devreme ;) ala mic si vai de el :)) mai "circulam" putin si dam peste unul in fusta :)) asta a fost prea tare, ma gandeam la toate posibilitatile, de ce ar purta-o: pentru ca e turc? (ma gandeam totusi ca sunt pantaloni d-aia largi), sau de ce? pentru ca e beat? sau nu e?. mai vad unul langa el, imbracat ca un arab, cu roba verde, o chestie in cap :)) clar, ziceai sa cuntem la bal mascat, unul in chiloti, altul in fusta, unii normali, altii nu chiar. A fost oricum frumos,Georgi ne canta la chitara cu Bran si undeva in dreapta mea, intr-o masina era si Domnul Fusta, sa il numim asa. Cere chitara, se asaza jos si incepe sa cante, o voce placuta, niste cantece la fel. Si ne-a tot canta. O sa il vedeti, un barbat de 32 ani, cu parul cret, mediu. Ce sa mai spun? Ca dupa mai bine de juma de an m-am ametit si eu iar? :) a fost placut, mai ales ca nu mi-a fost rau. Mi s-a zis ca sunt "a dracu' de simpatica" si m-am simtit ca atare.

Va doresc tuturor weekend ca al meu, chiar si mie imi doresc asta! O sa traiti si voi o parte din mine acum, prin niste poze:

I'm going through changes

Sunt pierduta... in mine, in pereti albi, in oameni de pe strada, in carti citite, in versuri de munte, in nisipul de pe mare, in patul lui, in bucatile de unghii roase, in piesele de remi, in poze de demult, in muzica ce o ascult acum, in iubiri ce mi-au fost purtate.
Mai presus de toate se afla dorinta mea pentru nimic, nu mai am dorinte. citisem o data ("o data" pentru ca acum se scrie mereu dezlegat :) ) o carte care incepea cam asa, "ai grija ce iti doresti, eu am simtit asta pe pielea mea." . Ce se intampla daca nu imi doresc nimic? Sa fie oare pentru ca nu esti aici? Nu, nu cred, cred ca e din vina mea... nu ma mai bucura nimic, imi aduc aminte de prea multe lucruri, regret la fel de multe... inca imi rod unghiile, rezultat al stresului. joc travian, e singura chestie care ma mai relaxeaza putin, desi ma oftic tare cand imi omor armata pe niste sate de nimci, pe niste jucatori mici sau cand vad ca nu stiu care il protejeaza pe A,B,C, chiar si pe D.
"Nu vreau sa te pierd in lumea de-afara" , zice cineva dintr-un vers. Oare durerea mea, tristetea- sa o numim mai bine asa- va putea fi ascunsa intr-un rosu aprins? daca ea e neagra? daca ea se tine scai de mine tocmai pentru ca eu sunt vinovata, ca eu o lovesc de fiecare data, ca eu o chem la fiecare pas? unde e omul puternic, omul indiferent, dar care zambeste? e uitat intr-un colt, are sa fie gasit intr-o zi, e nevoie de cautare, de explorare. ma streseaza orice vorba scoasa de orice persoana in acest moment. sunt chiar enervanta...
mai bine ma deplasez pentru ca nu o sa reusesc decat sa irit lumea cu starea mea :)
mi-ar placea sa imi inghez durerea intr-un cub de gheata sau sa o pierd prin fumul de tigara... mi-ar placea sa ma saruti pe gat :)

Normal ca am scris o noua pagina de viata si am inchis din gresala si nu s-a salvat nimic :) si normal ca mi-a pierit tot cheful sa scriu.
Sunt inca aici, e inca aici, daca ma iubeste la fel de mult nu stiu, dar inca nu a plecat. Mi-ar fi placut atat de tare sa ma trezeasca cu o cafea, sa ii simt mirosul, tare si dulce si cu putin lapte, dar m-a trezit telefonul inainte sa faca el asta, oricum nu ar face-o niciodata. Nu bea cafea dar nici nu se straduieste sa ma uimeasca in felul asta.
Am luat laptopul si m-am pus in pat, am descarcat niste poze de la mare si am intrat pe travian. Am inceput cu niste atacuri, ca o razboinica mare ce sunt :) glumeam, nu vreau decat resurse si sper sa nu dau peste vreo ditamai armata :)
Cred ca am inceput sa imi uit prietenii, sa ii las deoparte, dar nu pentru ca sufar de o ingamfare totala sau ca nu mai vreau sa ii vad, ci pentru ca el e mereu aici...24/24, 7 zile din 7, 31 zile/1 luna.
Cel mai aiurea in toata povestea asta e ca mintea sau poate chestia aceea mica si rosie imi joaca feste, se joaca cu mine si imi aminteste tot felul de trairi, de tot felul de persoane... Inca ma intreb daca ma mai iubesti, de ce te-ai schimbat atat doar pentru ca te-am lasat, tu meritai ceva mai mult decat mine, desi eu urasc sa mi se spuna asta... Si tu, tu de ce iti mai doresti sa fii cu mine daca te-am dezamagit de atatea ori, daca niciodata u ai putut conta pe mine? raspunsurile le gasesc in tine, poate si in mine, dar nu stiu cum sa caut, mai e nevoie de un suflet, numai ca locul e ocupat acum.
Mi-a facut totusi un sandvis si mi l-a adus la pat. O sa ma ridic apoi, sa il las sa faca patul, in timp ce eu am sa astept sa fie gata cafeaua, am sa imi iau o tigara si am sa ma duc afara.

a simple day

• era deja dimineata. noaptea parea din nou sa fi trecut prea repede. de indata ce m-am trezit m-am repezit spre birou, cautandu-mi cartile si caietele... eram in criza de timp ca mai mereu... cu toate astea, nu pun niciodata ceasul sa sune mai devreme. oricum ma trezesc mereu inainte sa ma trezeasca el.
• am plecat si la scoala dupa ce am incercat sa corectez anumite lucruri la fata mea, care nu imi placeau si imi eclipsau - sa zic asa, daca nu gasesc alt cuvant mai potrivit acum- frumusetea. incredibil, dar adevarat :) am stat la toate orele fara sa ma plang si a fost chiar bine. am iesit intr-o singura pauza sa fumez o tigara, ca de obicei, de la altii pentru ca nu imi place sa dau banii pe tigari atata timp cat altii doresc sa ma 'intretina' :)
• am ajuns intr-un final acasa, unde scaunul parea sa astepte sa ma asez pe el, iar masa... sa imi astern gandurile pe ea, sprijinindu-ma in coate.... cu fiecare lingura dusa la gura, paream sa imi mai amintesc cate ceva. niciodata mintea nu ma lasa libera, sa stau pur si simplu si sa mananc sau sa scriu sau sa citesc... mereu interpretez, mereu asociez un miros cu o persoana, un cuvat cu o amintire, o luna cu cineva drag, apartinand acelei luni, mereu o melodie care sa imi strige in ureche, care sa imi ceara oarecum explicatii pentru ceva ce am ales sau am facut. totusi ceva lipsea... da! cafeaua acestei zile. and you know you can buy me with a coffee, but you haven't tried yet.. but you have all the time! the time is yours. you can control it... and if u can see this, you'll do the best. aim sure :)
• mi-am facut totusi un capuccino pentru ca avusesem deja parte de cafeaua de marti si de tigara aceleiasi zile. si, gata! gata cu visurile mele! trebuia sa revin la realitatea. respir un aer respirat de multi altii. dragostea nu imi da fluturi in stomac, ci doar impresia ca acolo ar fi fluturi, ea nu ma hraneste, de fapt ma contrazic pentru ca imi hraneste iluziile, dar tot mi se face poafta de nijte chip-suri, de un mec puisor sau spaghete. dragostea nu imi da nici macar mirosul mancarii, poate doar al pielii tale. in fine, am trecut de la una la cealalta, reprezentativ mie :) si trebuia sa fac altceva, sa duc la implinirea destinului meu, sa invat ca sa termin anul asta ultim de liceu. si mi-am facut curaj sa ma apropii de dosarul rosu. nu a fost chiar atat de greu. doar ca s-a deschis si televizorul, printr-o minune, daca pot spune asa, si era un film pe care l-am recunoscut inca din primele scene, desi nu l-am vazut niciodata, ci doar am auzit cate ceva despre el.
• era vorba despre un francez, inaintat putin in varsta, undeva la 45 ani, care era inca singur. cineva il sfatuieste sa vina in romania pentru ca aici sigur va gasi o femeie frumoasa care sa doreasca sa ii fie alaturi. si ne e infatisata o femeie mai tanara decat el, atragatoare si inteligenta. adevarat! aceasta doreste sa ii stea alaturi, dar nu par a se intelege. tot ce faceau era interpretat gresit. pe el, gelozia il facea sa aiba un aer autoritar si rece. astfel, reuseste sa o indeparteze, sa o aduc intr-un stadiu nu foarte usor si nici macar placut. apoi, dandu-si seama de greselile facute, ii cumpara un inel si hotaraste sa o ceara in casatorie. in drum spre casa isi tot imagina momentul in care ii va spune elenei ce simte si ii va darui dragostea lui printr-un inel. incercarile pareau sa nu il faca sa se dea batut, desi nimic nu i se parea bine. dar, normal, era prea tarziu, el nu a avut curaj sa ii spuna totul pana la capat, iar ea era prea ranita pentru a-l mai lasa sa continue ce incepuse. si el roaga o prietena sa ii traduca una din scrisorile pe care ea urma sa o trimita in romania. de acolo intelege ca urma sa il paraseasca pentru ca se simtea sigura si ca acel loc nu ii apartine. elena credeam in noroc, desi nu avea parte de el, pariaza pe niste cai si ayme se hotaraste sa se duca sa vada daca are trei numere castigatoare. si nu avea, dar asta nu l-a oprit sa ii faca o mare surpiza si sa ii ofere el banii care i-ar fi castigat ea. bineinteles ca nu i-a dezvaluit nimic. si a hotarat sa o lase sa plece (iar imi zboara gandul la o carte :) ,"clopotul"- iris murdoch, in care e o scena asemanatoare), chiar sa o conduca la aeroport. fiind pusa in fata faptului propriu-zis, refuza sa mai plece, insa el nu o lasa sa ramana, incercand sa o indeparteze prin niste minciuni, niste sentimente care nu existau in el. si pleaca. amandoi isi continua viata. ea deschide a sala de balet. intr-o zi gaseste ultimul ziar francez, in care erau afisate si numerele castigatoare, si realizeaza ceea ce facuse el si cat de mult a iubit-o... si totul e frumos cand se termina cu bine :)
• se intoarce cu fetita ei in franta si raman impreuna.
• am insistat pe film pentru ca m-am regasit in viata celor doi. eram eu si el. mereu fericiti, mereu neintelesi, mereu nefericiti, mereu cu zambetul pe buze. intotdeauna o contradictie, intotdeauna la poli opusi. cred ca singurul lucru care se obtine din intersectarea noastra, este dragostea. si de aici greselile, nelamurilile, amintirile si tot ce urmeaza lor... orgoliul, prieteni vechi, iubiri trecute, reprosuri... si apoi lacrimi, scuze si imbratisari...
• am continuat sa invat si dupa ce s-a terminat filmul... totul pana cand am inceput sa casc, gandul a inceput sa imi zboare de pe foaie si aveam nevoie de altceva. am parasit acel dosar rosu si m-am dus in bucatarie pentru a imi face un ness... ca poate, ma trezesc si eu si gura are sa imi stea inchisa, buzele n-au sa se mai desprinda, aratand ca si ele simt, ca si ele pot striga, fara sa depinda de minte, de inima :)
• toate astea s-au intamplat ca intr-un final sa ma asez pe acelasi scaun alb, intre aceiasi pereti goi si albastri, in fata aceluiasi monitor, cu acele casti la urechi, rasunand aceeasi muzica a mea, asteptandu-ma aceiasi ei :)
• a fost o zi normala, simpla, dar frumoasa, cu o vreme deloc incantatoare... dar nu ea are sa imi hotarasca mie starea. sunt bine!

o minte ratacita

pe la 3:25 am fost trezita brusc de o durere... am incercat sa infrunt asta si sa adorm la loc. am si reusit, dar doar sa adorm. suna si telu' pe la 7 si pt ca nu ma simteam bine am ramas in pat. si am adormit la loc.
m-am trezit de data asta... si tot ce am facut a fost sa stau in pat, sa ma uit pe peretii astia mari si goi si sa imi dau seama ca nu sunt aici, ca ratacesc prin alte locuri, ca tropai prin vise... sunt ca o zi de toamna... mereu radicala... totodata calda, totodata rece, ploioasa...
daca in unele momente nici macar eu nu ma pot ajuta, atunci cine? daca in clipele in care am sute de ganduri, as izbucni si le-as impartasi pe toate, ce s-ar intampla? sunt de tot rasul... de fapt sunt de-a rasul-plansul... de ce in fiecare persoana vad un anumit gen de persoana, unul misterios, greu de inteles, si care nu e asa?
m-am apucat sa citesc iar... e adevarat ca am facut o pauza cam lunga si nu mi-a fost deloc bine.
de ce lucrurile importante din viata noastra ne parasesc prea repede? de ce suntem condamnati sa pierdem? de ce nimeni nu poate sa te ghiceasca, sa isi dea seama ce simti atunci cand nu zici nimic?
da... azi nu simt nimic, azi sunt indiferenta, azi astept sa se intample lucruri mari, pacat ca nu e nimeni in stare sa ma surprinda :) pbb, nu ar trebui sa mai astept nimic de la nimeni, oricum nu vine nimic atunci cand vrei.. ori prea tarziu ori niciodata.
si, da, sunt bine! si totusi, de ce cand am avut sansa sa zbor, nu am avut rabdare sa astepta juma d an? am crezut oare ca voi zbura langa altcineva? ei bine, n-am mai dat peste niciun parasutist :)