Uitarea

Primul si cel mai simplu pas in definirea uitarii, il facem deschizand dexul sau un link care sa ne trimita spre dex. Apoi cautam UITAREA si ceva din ceea ce gasim se arata si mai jos.
UITÁRE, uitări, s.f. 1. Faptul de a uita, de a nu-şi aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ♢ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) faţă de interesele proprii. ♢ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-şi amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătacire morală. 2.. Fig. Nefiinţă, neant. – V. uita.
Stateam intr-o seara de toamna in masina si beam o cafea, atunci a fost momentul in care am fost intrebata daca stiu care e lucrul cel mai de pret care i s-a dat omului. M-am gandit putin si i-am raspuns: GANDIREA! Imediat am fost contrazisa cu un alt raspuns: UITAREA. Mi s-au adus si argumente si am ajuns la aceeasi concluzie cu el. Daca nu am fi putut sa uitam, fie totul ar fi fost prea simplu, fie prea complicat.
In concluzie, uitarea este prietenul cel mai apropiat dupa un esec. Insa cel mai mare pacat, tristete, e ca uitam prea mult. Ne uitam prietenii cand ne indragostim, ne aducem aminte de ei dupa, uitam clipe care la un moment dat au fost importante pentru noi, ii uitam pe cei care nu mai apartim acestei lumi, dar care ne-au fost dragi la un moment dat. Uitam oameni pe care intr-un anumit timp ii iubeam cum nu ne puteam imagina vreodata ca vom putea iubi.
Uitam prea repede uneori... poate ca asta e punctul in care voiam sa ajung. Nu stiu daca te-am uitat in intregime, dar o mare parte din mine te-a uitat. Peste 2 zile sunt 2 saptamani de cand nu te-am mai vazut. Mi se pare ca a trecut o vesnicie. Iti multumesc macar pentru ca mi-ai dat sansa sa fiu fericita, m-ai lasat sa aleg ce vreau sa fac.
Nu stiu daca iti e dor, desi recunosc ca nu m-ar deranja deloc asta, nu stiu daca imi e dor, poate doar putin, dar nu te intereseaza oricum acest aspect...
Am citit zilele trecute un post intitulat ADIO. Sa stii ca atunci cand am inceput sa il citesc m-am gandit la tine. De cate ori mi-am dorit sa iti spun acelasi lucru. Dupa ce l-a citit si D-soara I., mi-a zis ca pare ca iti e dedicat. Hai sa il cautam si sa ii cerem scuze lui PADRE daca il deranjeaza cu ceva ca l-am adus pe acest blog si l-am adaptat la feminin sau masculin, in functie de caz.
"Atat de mult mi-am dorit sa iti spun asta! De cate ori stateam si ma gandeam cand va veni clipa in care voi putea sa stau dreapta, fara nici cea mai mica retinere, si sa spun senina “Adio”.
M-am saturat de tine! M-am saturat sa te simt intotdeauna rece. Atat vroiam de la tine, un pic de caldura, sa imi simt sufletul cum tresalta macar un pic. Dar nu. Tot ce primeam din partea ta era… nimic… Esti un sloi, asta esti, incapabil de a face macar sa apara o floare. Sa-mi bag picioarele de nu am incercat. (...)
Si nu vroiam sa se termine. Dar a trebuit sa se termine, nu-i asa? A trebuit sa o faci din nou. asa cum ai facut-o si inainte. Macar o data speram sa fie altfel. Chiar speram! (...)
Asa ca iti spun adio. Nu te mai vreau. Nu vreau sa ma mai trezesc dimineata si sa vad ca tot nu esti aici. Du-te altundeva. Aici nu mai esti dorit. Crede-ma. Si nu e vorba doar de mine. Nimeni nu te mai vrea aici. Poate ca inainte cineva isi dorea sa te vada, ca poate i-ai lipsit. Dar si asta de rare ori. Asa ca pleaca! "
Stii cat de mult mi-am dorit sa renunt la tine, nu? Sa imi vad de viata mea, sa ma plimb de nebuna pe strazi, daca acela era lucrul care ma facea fericita, sa ma duc intr-un club sa dansez si sa beau salitos pana dimineata si apoi sa il intreb pe barman de unde si-a luat pierce-ul, sa stau cu prietenii si sa radem la bancuri seci, sa n-am bani, dar nu de asta sa depinda fericirea mea. Sa ma prinda zapada in tenesi si ametita de la putin alcool si sa alerg prin zapada, sa nu mai astept tramvaiul si sa ma bat cu bulgari cu Irina, sa am bani de tren, dar sa merg cu nashul acasa pt ca sunt simpatica si se poate... sa primesc mesaje de la toata lumea si sa nu ma mai deranjeze ca tu nu dai niciun semn.
Intr-o oarecare masura ma bucur ca s-a terminat tot, dar intr-o alta masura regret ca te-ai schimbat. Eee, nu mai e loc de pareri de rau. Viata si-a continuat traseul, ies vinerea si sambata in oras, in club sau la ping pong, cu el sau cu prietenii. Ma simt ca un om de 20 ani care traieste ca unul de 20, nu ca unul de 20 care traieste ca unul de 30. Ma simt altfel, intr-un mod ciudat cand sunt singura, de unde si teama de singuratate, intr-un mod teribil de bine cand sunt cu cine drag mie langa mine :)
Si, in incheiere, citate celebre :) and a big smile for everyone!
" Te uit pentru ca tu esti sufletul sufletului meu." R. Tagore
" Uitarea ni se pare o tragedie. Uitarea e suprema lasitate." V. Eftimiu
" Uitarea este un burete de stres pe care nu il gasesti niciodata cand ai nevoie." Pierre Veron
" Voi incerca sa uit. Aduceti-mi numai aminte!" Valeriu Butulescu
" Uitarea e prima facultate a omului." Albert Camus
" Viata nu-i posibila decat prin uitare." Emil Cioran



P.S. : Recunosc ca imi e dor sa mi se spuna "te iubesc, bazdaganie!" .

Si daca...

Ce se intampla atunci cand nu sti ce simti, atunci cand ceea ce traiesti nu iti mai trezeste nicio senzatie, cand ti-e sufletul gol, dar mintea plina?
Ce se intampla cand eu sunt aici si tu nu esti cu mine? Ce s-ar intampla daca azi as hotari sa nu te mai iubesc?
Ce e atunci cand ma gandesc la tine inainte sa adorm, dar cu toate astea nu te pot visa nicicand? Ce se intampla atunci cand am atatea de spus, dar nu imi gasesc cuvintele potrivite? Par sa fie prizonierele propriei mele guri, par sa fie legate de fundul sufletului si sa nu poata iesi de acolo... si le rog, le implor sa ma ajute sa imi golesc mintea, sa-mi elibereze sufletul. Si pe tine... cum imi dau eu seama ca ma iubesti tu, cand nici macar nu iti mai imparti timpul cu mine? Stai putin... mintea mea o ia razna... Dar cum imi dau seama daca o ia razna? Poate mintea mea sa o ia razna? Mai bine zis ca imi joaca feste... Incep sa rad fara niciun motiv, ca ma apoi sa ma gandesc la tine, sa imi dau seama ca nu m-ai cautat prea mult azi... dar nu-i nimic, cineva, inaintea ta facea tot la fel, actiona in acelasi mod... totusi... te poti preface ca nu exist?
Iti garantez ceva, ca oricat de tare ti-ai dori sa ma uiti, nu o sa poti face asta prea curand... exact cum spuneai si tu, am eu ceva special care te face sa te gandesti la mine, care nu te mai lasa sa raspunzi la alte mesaje... si tu... tu ai ramas asa cum te cunosteam, acelasi zambet frumos, acelasi chip inocent, aceleasi ganduri si atatea amintiri care ne leaga...
Si eu.. cum ramane cu mine? Se afla cumva rezolvarea tuturor problemelor mele intr-un plic? O voi gasi maine in cutia postala? Sau in tine sta rezolvarea a ceea ce caut eu? Ai putea sa ma inunzi cu iubire? Ai putea sa ma simt asa cum spui ca sunt: frumoasa si speciala? Ai putea sa iti petreci mai mult timp cu mine?
Ai grija, data viitoare nu voi mai cere nimic... voi inapoia tot!

Adu-ti aminte de mine, asa cum fac si eu zilnic si spune-mi ca ma iubesti, chiar daca nu esti sigur de lucrul acesta! Sopteste-mi ca noaptea a fost cea care m-a rapit de langa tine si ca a durat prea mult... Trezeste-ma de dimineata cu un sarut, aprinde-ti o tigara si adu-mi o cafea... cu lapte...
Pana atunci... mai lasa-ma sa visez, sa imi doresc!

Un gol plin

Si era inca acolo... si parea sa nu stie ce vrea... fixa obiecte si evita sa scoata vreun cuvant. Era absenta si prezenta lui nu o mai intimida. Incerca sa ii demonstreze ca nu a procedat corect si ca recunoasterea greselilor sale ar fi rezolvat toate problemele, insa acele greseli erau doar in mintea lui.
Si in tot timpul petrecut cu el, se gandea la el... Era corect ceea ce ii facea? Merita el ca ea sa fie langa cel care o ranise? Si nu se ajunsese la nicio concluzie... Ii spunea ca i-a fost dor de ea, ca nu i-a facut bine timpul in care ea a stat departe de el. Dar cine stie ce e ala dor?
O tinea in brate si nu voia sa o lase sa plece. Parea sa o surprinda spusele lui si lacrimile incepeau sa curga... si o privea in ochi si ii spunea ca habar n-are ce simte el, ca o iubeste. Si totul a continuat bine, dar... ce avea sa se intample cu el?
Ea nu voia sa incheie celalalt rol din viata ei. Ea era amanta, dar era si iubita. Si iubea si se simtea iubita, dar ce pret avea totul? Statea langa el, dar nu il simtea cu totul... nu era si gandul acolo unde era prezenta. Mai ofta din cand in cand si isi mai aprindea o tigara... si totul parea un vis. Nu se mai vedea langa persoana pe care o iubea, nu credea ca va mai ajunge sa stea in acel loc. Si tragea din tigara aceea de parca era prima fumata in acea zi si il privea... nu el era tot ceea ce vedea... si erau atatea... si nu se putea exprima. lucrurile evoluau si nu o deranja intr-un mod anume. Ce cuvinte? Ce sentimente? Totul se petrecea atunci si acolo! Ce sinceritate? Ce confesiuni? Totul trebuia sa se pastreze doar in mintea ei.
Vreau sa stai goala, sa dai astia jos! Dar ea nu se simtea la fel dezgolingdu-si trupul. lumina arata toate imperfectiunile. asta nu era o scuza pentru ca lui ii placea totul. Sanii ei erau frumosi pentru ca, desi erau mici, se potriveau perfect cu inaltimea ei si incapeau perfect in palma lui, fundul ei il fascina, motivul nefiind prea bine cunoscut de aceasta femeie.
Si multe tigari s-au fumat, multe ganduri s-au amestecat, multe dorinte s-au stins/ indeplinit, multe sentimente au reinviat, dar EL... el a ramas tot in gandul ei...

Si mai este si azi. Si a ramas tot iubita si nimic mai mult! Ea doar iubeste!

zambet fals

Am inceput sa ma conving din ce in ce mai mult ca totul e trecator... iubirea nu dainuie la nesfarsit, prietenii nu sunt neaparat acele persoane care sunt mereu alaturi de tine, parintii tot mor la un moment dat si noi... noi ne ducem dupa ei...

Odata cu inaintarea in varsta, timpul incepe sa treaca mai repede... desi nu am implinit nici macar 20 ani, ma simt ca un om de 50... imi simt ochii grei si sufletul gol... sunt lipsita de chef de viata si nu as vrea sa mai vina ziua de maine... sunt un om lenes, care nu s-ar da jos din pat nici daca ar fi ora 14. sa nu mai spun ca nu imi mai beau nici cafeaua si ca fumez maxim 5 tigari pe zi... am devenit ceva ce nu imi place... m-ai transformat intr-un om trist. te-ai purtat cu mine asa cum se poarta un om indragostit, fara sa mai tinem cont de faptul ca nu esti un adolescent, dar asta nu e un motiv pentru ca iubirea nu tine cont de varsta... mi-ai ajuns la suflet si l-ai modelat asa cum ai vrut tu... in asa fel incat atunci cand vei disparea sa simt un gol imens... Chiar e ciudat ca iubirea nu mai incepe cu R.... stii ce mi se pare oarecum dureros? ca nu pot nici macar sa plang... simt cum ma doare, dar nu pot sa ma manifest in vreun fel...

hee... dar am un atu... sunt o fire lipicioasa, asa ca nu imi e atat de greu sa simt absenta ta in viata mea... se ataseaza oamenii de mine si isi dau interesul sa ma vada zambind...

si rad, domnule R.... de cateva zile rad intruna... nu e ca atunci cand radeam amandoi in masina, dar e bine. e bine sa ma caute cineva, sa stea sa vorbeasca cu mine ore in sir pe mess, sa ma sune in fiecare seara cel putin juma de ora... sa primesc cel putin 20 msje pe zi... stii cat de bine ma simt cand ma cauta si zambesc dupa fiecare mesaj primit? stii cat de bine ma simt ca am scapat de toate gandurile negre, de toata indoiala? habar n-ai... oricum va trebui sa ne vedem zilele astea, fortati de imprejurari :)

am mai spus si intr-unul din posturile trecute, sunt convinsa ca voi iubi mereu... sunt un om care nu poate trai fara iubire...
in orice caz, asa cum ti-am scris si tie: iti multumesc, bazdaganie, pt toate momentele in care langa tine m-am simtit speciala si iubita! si iti multumesc si tie, tox, pt ca ma ajuti sa zambesc :)

cine esti tu?

oricat de mult incerci sa sustii ca poti sa cunosti pe cineva in totalitate, nu se va intampla asta niciodata. mereu se vor ivi surprize neplacute, ca asta pe care mi-ai facut-o tu mie... trebuia sa iti dai seama ca nu stau prea bine la capitolul asta momentan... totusi, ai facut-o... dar intr-o zi nu o sa mai depind de tine din niciun punct de vedere.
si daca acum plang, mai incolo voi rade, daca acum am numai ganduri, mai tarziu voi avea amintiri, daca acum te iubesc, in viitor imi vei fi indiferent, daca tu poti face ce vrei, la un moment dat voi putea sa fac si eu.
viata alaturi de tine nu are contur... se vede din departare, dar nu se simte de aproape. ma inalti si imi dai drumul brusc, nu ma lasi sa visez indeajuns... ceea ce simt acum nu imi place... sa fie ura asta? hee... o minune nu tine decat trei zile, zicea cineva... chiar atat a tinut!
am stat singura atatea nopti, te-am asteptat zile intregi, te-am inteles in momentele in care altcineva nu te-ar fi inteles, te iubesc chiar si acum, dar tu... tu ce faci?
mi-ar placea sa iti pot spune totul in fata, sa iti spun ce ma doare, sa iti strig ce ma raneste, sa iti soptesc ce mi-as dori, sa fii langa mine acum si sa imi stergi lacrimile... dar unde esti tu?
esti pierdut in acelasi loc, acel loc care... nici nu imi gasesc cuvintele... nu mai stiu nici ce simt... o sa imi revin, pacat ca mi-am stricat si ziua asta... sau ce a mai ramas din ea, distug toate clipele ramase, irosesc timpul pe lucruri banale si te iubesc in fiecare zi... nu meriti asta!

fara titlu

Ascult muzica si astept sa te intorci de la dus... mi-ai promis ca nu are sa dureze mult si sper sa te tii de cuvant... nu am nevoie de noi dezamagiri, cred ca stii asta mai bine.
In timp ce te astept imi vin sute de ganduri in minte... oare ar trebui sa renunt? ce are sa fie? cum are sa fie? ce se va intampla cu cafeaua din fiecare seara? ce se va intampla cu lacrimile si framantarea mea de zi cu zi? cat iti va pasa tie ca nu voi mai exista in viata ta? this is your last chance, my boy! stii... ce ma bucura e ca am suportat multe si glorios, daca pot spune asa. am suportat timpul tau pretios, m-am multumit cu jumatati, chiar sferturi de masura... te-am acceptat chiar si pentru cateva minute de... iubire, te-am iertat in nenumarate randuri si nici macar acum nu iti port pica pentru toate lacrimile varsate. nu cred ca te-ai pus suficient de mult in locul meu... cum ai fi rezistat tu?
Oricum... sunt foarte sigura ca sfarsitul e aproape, numai ca n-as fi vrut sa se termine... cel putin nu asa... as fi vrut sa nu fie vorba de timp aici. am inceput sa urasc timpul si, mai ales, persoanele care nu au timp! orele trec, zilele au trecut si ele... sunt 11 zile... iti mai amintesti cum e sa ma tii in brate? ma chemai langa tine si ma strangeai tare la pieptul tau... si imi spuneai: ce dor mi-a fost de tine, bazdaganie! hmm... si acum imi spui acelasi lucru... lipsesc insa atingerile, mirosul tau, cafeaua din fiecare seara si fumul de tigara...
Si iar ma intristez... si pare sa doara... si te simt pana si in punctele astea de suspensie, folosite in mai toate mesajele de la tine. crede-ma, nu imi e usor deloc! nu as fi vrut sa iti dau drumul vreodata, sa te las. n-ai sa stii niciodata cat te-am iubit de mult!
oricum, iubirea are sa inceapa cu R. mult timp de acum incolo... si am sa raman cu niste fraze in gand, cu amintiri si un strop de iubire in suflet, cu gustul amar in gura pentru ca nu a mai fost sa fie... cu dorul unei cafele baute in masina ta, cu regretul ca nu voi mai avea cu cine imparti o tigara.
tu te-ai intors... el e inca acolo... eu aici... mereu separat... exista oare vreo poza care sa exprime ceea ce simt eu?

daca vrei poti sa ma impusti, azi nu am nimic impotriva!

iubeste...

Azi te iubesc din nou... mai mult ca ieri si mai putin ca maine, de luni pana duminica asa cum ai spus tu. iti amintesti? heee... nu a trecut atat de mult!
Azi ma iubesc pentru ca imi sta bine in camasa asta neagra care se asorteaza tare bine cu camasa ta neagra, ma iubesc pentru ca sunt cateva persoane care ma vor in viata lor si, in plus, pentru ca tu esti gelos. Ce nu mi-a placut la ziua de azi a fost ca nu am baut cafeaua cu tine, dar a fost destul de bine si ca am baut-o cu vara-mea, bineinteles gandindu-ma la tine. te desenam in gand si nu ma opream din a-i spune ei ca nimeni nu se compara cu tine... chiar si acum esti aici, astept sa imi spui ca ai sa vii, ca intr-o ora ajungi la mine. stiu ca Mos Craciun exista! nu imi spulbera acest vis!
Si tu, tu chiar crezi ca te poti juca la nesfarsit? nu fi atat de sigur, roata se intoarce, stii prea bine asta. nu stiu daca e nevoie sa te joci cu sentimentele, e de ajuns ca viata in sine e un joc. Un alt lucru care ma intriga e ca tu ai impresia ca poti obtine totul jucand atat de prost. Nu esti un actor bun! Straduieste-te! daca nu esti in stare de lucruri marete am sa te ajut eu, cred ca ma pricep mai bine... e vorba de experienta... singura care contribuie la maturizarea noastra pe parcursul anilor.
Mai intai, trebuie sa stii sa te porti, sa ii fii prieten fetei sau femeii de langa tine, sa pari interesat de discutiile pe care le aveti, sa nu intreci masura in ceea ce priveste atingerea, sa fii sigur pe tine si sa nu o lasi sa se simta mai prejos... sa un o lasi sa isi faca ganduri care nu te vor ajuta nicidecum, trebuie sa inveti sa o iubesti, chiar si pentru atingerea unor scopuri precise.
In viata nu e de ajuns sa pari special, sa crezi ca esti special, trebuie sa mai existe anumite persoane care sa iti confirme "banuiala" sau macar anumite situatii. eee, am sa iti spun mai multe data viitoare. cert e ca nu sunt o jucarie, nici macar o papusa, sunt o rautate, asa cum multi confirma! Imi place ca ma contrazici acum, fara sa fi vrut sa dezbat cu adevarat acest... ceva...
heee... totusi, arat eu ca-mi pasa? :)

Pentru ca iubirea incepe cu R.

Asta e statusul meu de cateva zile, desi este statusul vietii mele de aproape 3 luni... "Pentru ca iubirea incepe cu R."... pentru ca numele noastre incep cu R. hee...
Ce mi s-a parut si mai ciudat e faptul ca multe persoane din lista mea de mess au reactionat la statusul acesta, chiar si o prietena mi-a furat statusul ca scuza ca ii place. Si mie imi place acest R. in viata mea... daca s-ar putea mi-as dori sa nu plece niciodata, sa fie mereu acolo. E ciudat, e greu si nu are sens sa imi umplu gandurile cu asta. e prea scurta viata pentru a ne concentra pe lucruri care nu sunt suficient de importante si care nu ne fac nici macar putin mai fericiti.
E bine de stiut ca ma mai iubesti, in plus, ador sa ma intrebi daca te mai iubesc... aaa si mare mi-a fost surprinderea sa imi spui ca ma iubesti, fara sa te intreb :) "tu iubesti fara sa fii intrebat?". de unde si curiozitatea mea...
Acum sunt acasa. e atat de bine, numai ca lipsesti tu din viata mea de zi cu zi. te simt atat de departe, de parca ne-ar desparti mai mult de 97 km. as vrea sa ma suni, indiferent daca e 2 noaptea sau 2 ziua, sa imi spui ca intr-o ora ajungi la mine... crezi ca Mos Craciun imi va indeplini macar 2 dorinte? crezi ca poti sa ma iubesti mai mult de Craciun? eu zic ca nu... stiu ca ai multe probleme, mult de munca, cu toate ca e perioada dinaintea Craciunului, dar oare asta iti da dreptul sa fii atat de rece? Cum poti sa imi mai spui ca sunt schimbata? ca nu mai simt la fel? as putea oare sa fiu altfel avand in vedere comportamentul tau?
hai sa trecem peste... pentru cate persoane incepe iubirea cu R. si nu cu i asa cum ar fi normal? :))

cum as putea sa nu te iubesc?

te iubesc, bazdaganie! ce frumos a fost azi... 2 ore impreuna, dar m-am simtit iubita. ma simt implinita! are sa imi fie dor de tine, de tristetea ce o aveai imprimata pe fata si de zambetul ce mi-l daruiai ca raspuns la zambetul meu. stiu ca nu ne vom vedea doar 2-3 zile, dar vreau sa te stiu mereu in preajma mea, oricum imi umpli gandurile si asa esti mereu cu mine.
stii ce e ciudat? ca ma intrebai daca te iubesc tocmai in momentele in care as fi vrut sa iti spun. hee :) si faptul ca mi-ai confirmat ca ma iubesti a insemnat mult pt mine, chiar daca tu ai zis ca nu e nevoie de cuvinte pt ca stiu, dar suna atat de bine din gura ta.
raman fara cuvinte, dar ce rost mai au cuvintele cand tu stai in dreapta mea si ma tii de mana? ce rost mai au cuvintele cand privirile spun totul?
uneori merita sa te astept si o zi pt cateva ore de fericire. hai ca ne auzim maine! sa fii cuminte! :*
bem o cafea duminica seara, in timp ce te voi fuma dintr-o tigara!