Ce e? E asa sau AsA?

Chiar asa, ce e fericirea? Sa fie o stare euforica, o clipa in care sa te simti special, o partida de sex sau o cafea de dimineata? Sa o putem atinge doar in vis?
Eu cred ca nu mai stim ce inseamna aia fericire, exact cum am citit la cineva, o intalnim si in lucrurile simple.
Pe mine ma fac fericita copiii, cei pana in 5 anisori. Sunt dragalasi, radiez de fericire cand ii vad razand si chinuindu-se sa vorbesca. Acum nu stiu ce simt, nu sunt trista, fericita nu sunt, cu siguranta, dar zambesc. Pentru ca tu poti sa ma faci sa zambesc, pentru ca Tu nu poti sa dai un semn timp de o saptamana, pentru ca pot sa nu ma duc la facultate maine si sa ma trezesc la mine in pat, desi m-am trezit mai bine sambata... doar laptele a lipsit... o cafea fara lapta, dar cu tine. Am petrecut un weekend asa cum mi-am dorit, toate persoanele dragi langa mine, am jucat tenis, m-am luptat cu o durere de cap, ai fost langa mine, am baut tequilla, am mers in club si m-am simtit ca acasa, am dansat pe scaun si am fumat un chistoc de tigara. am primit porunci, dar am si dat, am vazut oameni pe care nu i-am mai vazut de mult si de care imi era dor. Uneori simt ca traiesc cu adevarat. Si daca nu m-ar apasa niste ganduri, ar fi perfect dar nu este! dar mereu se intampla ceva, mereu se gasesc persoane care sa fie deranjate de faptul ca ma simt bine...
Azi vreau sa nu imi pese. Azi poti sa ma cumperi ieftin, ma simt prea batrana sa-ti mai cer ceva (astea sunt versuri ce mi-au venit in minte).
you can buy me with a coffee, i'm so cheap!
De ce crezi tu ca mereu ma deranjeaza ceva la tine? De ce crezi tu ca nu ma atrag oamenii "defecti"? De ce imi consum ore, deruland amintiri? de ce ma gandesc la tine de parca nu am sa te mai vad niciodata?
Instead of dreaming of a man you'll never have
You'd better breathe with me and feel

Instead of dreaming of a son you'll never have
You'd better breathe with me and feel

Instead of dreaming of a man I'll never be
You'd better breathe with me and feel

Instead of guessing what the hell went wrong with me
You'd better breathe with me and feel

Si ca o incheiere asa, ca tot e tarziu... imi e dor de tine! Si... multumesc ca existi, Radu, si iarta-ma ca si eu gresesc!

                                                  Noapte buna!
                                                   Semnat, Eu!

Pentru ca iubirea incepe cu R.

Asta e statusul meu de cateva zile, desi este statusul vietii mele de aproape 3 luni... "Pentru ca iubirea incepe cu R."... pentru ca numele noastre incep cu R. hee...
Ce mi s-a parut si mai ciudat e faptul ca multe persoane din lista mea de mess au reactionat la statusul acesta, chiar si o prietena mi-a furat statusul ca scuza ca ii place. Si mie imi place acest R. in viata mea... daca s-ar putea mi-as dori sa nu plece niciodata, sa fie mereu acolo. E ciudat, e greu si nu are sens sa imi umplu gandurile cu asta. e prea scurta viata pentru a ne concentra pe lucruri care nu sunt suficient de importante si care nu ne fac nici macar putin mai fericiti.
E bine de stiut ca ma mai iubesti, in plus, ador sa ma intrebi daca te mai iubesc... aaa si mare mi-a fost surprinderea sa imi spui ca ma iubesti, fara sa te intreb :) "tu iubesti fara sa fii intrebat?". de unde si curiozitatea mea...
Acum sunt acasa. e atat de bine, numai ca lipsesti tu din viata mea de zi cu zi. te simt atat de departe, de parca ne-ar desparti mai mult de 97 km. as vrea sa ma suni, indiferent daca e 2 noaptea sau 2 ziua, sa imi spui ca intr-o ora ajungi la mine... crezi ca Mos Craciun imi va indeplini macar 2 dorinte? crezi ca poti sa ma iubesti mai mult de Craciun? eu zic ca nu... stiu ca ai multe probleme, mult de munca, cu toate ca e perioada dinaintea Craciunului, dar oare asta iti da dreptul sa fii atat de rece? Cum poti sa imi mai spui ca sunt schimbata? ca nu mai simt la fel? as putea oare sa fiu altfel avand in vedere comportamentul tau?
hai sa trecem peste... pentru cate persoane incepe iubirea cu R. si nu cu i asa cum ar fi normal? :))

I'm a bitch, I'm a lier

Uite-ma tot aici, in locul in care atatea persoane au ajuns si in care altele nu vor ajunge. Iata-ma tot aici, asteptand pe cineva sa imi aduca o cafea dulce si tare, pe cineva care sa ma certe ca fumez o tigara. Si totusi sunt singura... da, sunt singura, dar plina de sperante, de ganduri pozitive, de sentimente noi.

E ciudat ceea ce simt si nu pot descrie, clar e ca as sta toata ziua degeaba si as astepta un telefon, care oricum nu va veni... Aaa, ai reusit sa ma uimesti, ai putut face lucrul acela, sa vii pana aici doar pentru mine. Totusi ce motiv sa fi avut? Sa fie vorba de un dor nebun sau doar de nebunie? Nu mai conteaza, conteaza ca ai indeplinit niste dorinte din pagina anterioara a vietii mele. Si stii ce imi mai place? Ca faci lucruri fara sa iti cer, nu e nevoie sa te rog ceva, te alinti, devii serios, enervezi pe toata lumea si la sfarsit zambesti :)

Daca ma gandesc acum la un alt capitol si il ravasesc putin, imi dau seama ca e greu sa te dezobisnuiesti... chiar daca e vorba de 8 luni sau de ani... e greu... mai ales ca iubesti, cum sa renunti asa, dintr-o data? Incep sa realizez ca m-am plictisit, ca astept sa vina seara si sa ies in club cu fetele ( un club de rockeri, nu altcva de fite) :) sa bem ceva, sa fumam pana ne sar capacele, sa uitam de toate :)

Am sa ma duc sa imi fac singura o cafea si am sa ies afara sa fumez o tigara si sa savurez dimineata ramasa :)

intre realitate si vis

E atat de ciudat cata nevoie avem de anumite persoane in anumite momente... De ce trebuie sa depindem de altii pentru a ne simti mai bine? De ce nu imi sunt de ajuns eu?
Nu ar trebui sa imi pese... sau poate ar trebui sa imi pese doar ca acum scriu cu 2 degete in loc de 4 si ca motivul nu e acela ca nu as vrea :) nu pot
Avem de nevoie de afectiune ca sa ne simtim iubiti, avem nevoie de apreciere ca sa ne simtim mai buni, avem nevoie de imbratisari pentru a deveni mai puternici... avem nevoie sa ne simtim copii. era atat de bine, desi mi-era atat de rau... mama chiar ma iubea atunci... si indiferent de ora, imi facea de mancare, doar pentru ca era fericita ca vreau sa pap ceva (eram anemica)... mi-e dor sa fiu iar copil, desi ma mangaiam singura in unele dimineti cand ai mei il pupam mereu pe frati-miu si pe mine nu... Totusi era bine... nici acum nu am incetat sa fiu o persoana rea. Mi se reproseaza adesea ca eu sunt cauza certurilor... ca nu stiu sa vorbesc frumos si multe altele... Sincer m-am saturat sa fac ceva bine, in sensul in care ar vrea ceilalti... nu mai pot...
Am nevoie de o trambulina care sa imi ridice moralul, de o parasuta care sa ma porte printre nori, de niste aripi care sa ma pastreze acolo.
Trebuie sa fac cumva sa pot visa si cu ochii deschisi... da, stiu! Am sa ma uit la niste poze si am sa ascult ceva muzica pentru starea mea de acum... poate am sa citesc si ceva frumos si voi reusi sa scap de aceasta stare.
Da! trebuie sa pot, la urma intotdeauna apare o doza de optimism. Haide, sa zambim :) ziua de maine nu trebuie sa ne gaseasca pierduti in sentimente nu tocmai prielnice :)

Si totusi, de m-as gasi intr-o carte, de m-as trezi intr-o mansarda in care sa ma astepte un pat alb si mare si peretii de aceeasi culoare,numai pe cel din fata mea il vreau rosu si in mijlocul lui sa fie un tablou in care sa imi gasesc cana de cafea in orice clipa si o tigara undeva in josul ei... multe cd-uri si in spate marea. Si pe nimeni langa mine, desi pe el il vreau mereu... totusi, ma ajuti sa numaram nisipul?