Tuturor ni se intampla sa avem probleme de memorie sau cel putin sa ne prefacem ca avem :) dintr-o data sa intervina o schimbare brusca de comportament (am accentuat prin "dintr-o data" si "brusca") ... dupa numai cateva zile sa se schimbe absolut totul, sa nu mai simti la fel, sa uiti...
Ce rost mai au explicatiile, cu ce sens sa isi mai bata capul? de ce sa mai viseze, fiind convinsa ca nu se intampla la fel si in cealalta parte? De ce sa isi mai amintesca de anumite persoane cand totul poate fi inlocuit? :)
Probleme de memorie
Intr-o zi ai uitat si n-ai mai stiut
Sa ma privesti cu ochii de inceput
Azi nu mai sunt atat de sigur ca vreau sa vii
Si ma gandesc in fiecare noapte cum ar fi,
Cum ar fi sa te intorci si sa-ti spun
Ca mi-e dor si doare atunci cand nu mai esti
Nu mai esti ganduri sa-mi citesti
Si sa-ti mai spun cum inchid ochii
Si te vad si cum nebunia furtunii e din nou in mine
Te vad peste tot numai pe tine
Te vad in toate femeile pe care le-ntalnesc
O da, inca mai gresesc desi stiu
C-ai avut probleme de memorie
Intr-o zi ai uitat si n-ai mai stiut
Sa ma privesti cu ochii de inceput
Azi nu mai sunt atat de sigur ca vreau sa vii
Desi ma gandesc in fiecare noapte cum ar fi
Cum ar fi sa te intorci si sa-ti spun
Ca daca tot ai inchis marea in ochi
Sa stii ca de-acum e ploaie pe mare
Ploua pe mare foarte tare
Dar n-o sa-ti spun, cauta-ma tu!
Pentru ca-i foarte clar
Acum cauti altceva
Poate cauti iubirea
Chiar!
Unde cauti tu iu..?
Mai bine, mai bine nu stiu
Nu-i destul de tarziu sa stiu,
Insa stiu c-ai avut probleme de memorie
Intr-o zi ai uitat si n-ai mai stiut
Sa ma privesti cu ochii de inceput
Azi nu mai sunt atat de sigur ca vreau sa vii
Si ma gandesc in fiecare noapte cum ar fi
O, da
Ma gandesc ca poate-ar trebui sa cer inc-o opinie
De la poeti sau de la filozofi,
Desi stiu ca dragostea nu-i altceva
Decat o pereche de pantofi
Si nu mai sunt atat de sigur
Ca stelele care cad nu pier
Nu mai sunt atat de sigur
Dar sper, dar sper, dar sper
Probleme de memorie
Si continuam sa speram, sa luam in seama sfaturi, sa ne agatam de fiecare semn ce ni se arata, sa credem in vise, de parca se indeplinesc prea multe...
Recunosc ca a inceput sa bea cafea foarte rar... zilele astea a baut. Recunosc ca in ultima vreme au fost putine noptile in care a adormit fara sa ii apara in minte, desi totul i se parea un joc bizar. El nu aparea singur, ceea ce nu o lasa sa retraiasca sentimente din trecut. Se trezea dintr-o data intr-un spatiu gol, lipsit de viata, desi erau atatea persoane in jur, isi amintea de plimbari in parc, de o cafea cu lapte varsata in poala la prima curba, de prima zi petrecuta impreuna, de prima dimineata in care s-a trezit langa el, de nopti la camin, de zile la birou. Si au mai fost atatea.
Ai cum sa te prefaci ca nu exist? Sunt convinsa ca nici tie nu iti e simplu. Imi e dor! si chiar doare.
heee, uite, e prosopul ala rosu pe pat, esti tu pe scaunul pe care stau eu acum, in poza din telefon, e celalalt prosop galben la bucuresti si tu in gand!
dar esti mult prea sus!
Si stii ce? Am pe cineva langa mine care nu ma lasa singura, am pe cineva langa mine care ma iubeste si in ceea ce il priveste dragostea nu e imposibila, am pe cineva pe care il pot suna la 2 noapte sa ii spun ca imi e dor de el sau ca vreau sa vina sa ma tina in brate. Cred ca am ramas cu oarecare trauma dupa relatia traita cu el, urasc persoanele care nu au timp decat o data pe saptamana si te urasc pe tine! pentru ca... mai bine tac! Citeste versurile si asculta melodia asta!
love is a losing game ;)
