Thursday

zambet fals


Am inceput sa ma conving din ce in ce mai mult ca totul e trecator... iubirea nu dainuie la nesfarsit, prietenii nu sunt neaparat acele persoane care sunt mereu alaturi de tine, parintii tot mor la un moment dat si noi... noi ne ducem dupa ei...
Odata cu inaintarea in varsta, timpul incepe sa treaca mai repede... desi nu am implinit nici macar 20 ani, ma simt ca un om de 50... imi simt ochii grei si sufletul gol... sunt lipsita de chef de viata si nu as vrea sa mai vina ziua de maine... sunt un om lenes, care nu s-ar da jos din pat nici daca ar fi ora 14. sa nu mai spun ca nu imi mai beau nici cafeaua si ca fumez maxim 5 tigari pe zi... am devenit ceva ce nu imi place... m-ai transformat intr-un om trist. te-ai purtat cu mine asa cum se poarta un om indragostit, fara sa mai tinem cont de faptul ca nu esti un adolescent, dar asta nu e un motiv pentru ca iubirea nu tine cont de varsta... mi-ai ajuns la suflet si l-ai modelat asa cum ai vrut tu... in asa fel incat atunci cand vei disparea sa simt un gol imens... Chiar e ciudat ca iubirea nu mai incepe cu R.... stii ce mi se pare oarecum dureros? ca nu pot nici macar sa plang... simt cum ma doare, dar nu pot sa ma manifest in vreun fel...
hee... dar am un atu... sunt o fire lipicioasa, asa ca nu imi e atat de greu sa simt absenta ta in viata mea... se ataseaza oamenii de mine si isi dau interesul sa ma vada zambind...
si rad, domnule R.... de cateva zile rad intruna... nu e ca atunci cand radeam amandoi in masina, dar e bine. e bine sa ma caute cineva, sa stea sa vorbeasca cu mine ore in sir pe mess, sa ma sune in fiecare seara cel putin juma de ora... sa primesc cel putin 20 msje pe zi... stii cat de bine ma simt cand ma cauta si zambesc dupa fiecare mesaj primit? stii cat de bine ma simt ca am scapat de toate gandurile negre, de toata indoiala? habar n-ai... oricum va trebui sa ne vedem zilele astea, fortati de imprejurari :)
am mai spus si intr-unul din posturile trecute, sunt convinsa ca voi iubi mereu... sunt un om care nu poate trai fara iubire...
in orice caz, asa cum ti-am scris si tie: iti multumesc, bazdaganie, pt toate momentele in care langa tine m-am simtit speciala si iubita! si iti multumesc si tie, tox, pt ca ma ajuti sa zambesc :)

6 comments:

Anonymous said...

http://cladit-pe-cenusa.blogspot.com/2008/07/fumezi.html

Anonymous said...

si crezi tu ca ar fi bine daca totul ar fi vesnic ?

The Red Hair Girl said...

e bine ca putem sa uitam... vesnicia ar duce la plictiseala, monotonie, etc...
dar si sa se termine asa... nu e nici frumos, e si dureros... dar gasim noi alinarea in multe :)

Danny said...

dar continuam si riscam ca suferinta sa ne faca parte din rutina zilnica,ne acomodam cumva si trecem peste
si ne indreptam si atragem noi priviri,priviri care mai tarziu ne vor intrista sau probabil le vom intrista,dar acum,acele priviri zambesc!

The Red Hair Girl said...

he he... ce mare dreptate ai tu, Danny! ne purtam ca niste invatacei de fiecare data, desi afirmam cu tarie ca am mai trecut prin asa ceva. oamenii nu invata prea multe din greselile sale, asa cum din istorie oamenii au realizat ca din istorie nu se invata nimic :)
acele priviri noi ne fac atat de bine, ne umplu de un sentiment de maretie, de parca am fi mai speciali.
poate e adevarat ca cel mai important lucru care i s-a dat omului e uitarea, insa iubirea e ceva fara de care nu poate trai, e ca apa sarata.... de ce bei, d-aia ti-e mai sete :)

Danny said...

@MyLastGoodbye
multumesc ca imi dai dreptate
uneori,totusi,oamenii invata din greseli,si invata chiar mult...dar totul ramane la nivel de teorie.Gresesc si invata....greselile le continua in cele mai multe cazuri...teoria ramane.
mi-a placut foarte mult ce ai scris in ultimul comment