cine esti tu?

oricat de mult incerci sa sustii ca poti sa cunosti pe cineva in totalitate, nu se va intampla asta niciodata. mereu se vor ivi surprize neplacute, ca asta pe care mi-ai facut-o tu mie... trebuia sa iti dai seama ca nu stau prea bine la capitolul asta momentan... totusi, ai facut-o... dar intr-o zi nu o sa mai depind de tine din niciun punct de vedere.
si daca acum plang, mai incolo voi rade, daca acum am numai ganduri, mai tarziu voi avea amintiri, daca acum te iubesc, in viitor imi vei fi indiferent, daca tu poti face ce vrei, la un moment dat voi putea sa fac si eu.
viata alaturi de tine nu are contur... se vede din departare, dar nu se simte de aproape. ma inalti si imi dai drumul brusc, nu ma lasi sa visez indeajuns... ceea ce simt acum nu imi place... sa fie ura asta? hee... o minune nu tine decat trei zile, zicea cineva... chiar atat a tinut!
am stat singura atatea nopti, te-am asteptat zile intregi, te-am inteles in momentele in care altcineva nu te-ar fi inteles, te iubesc chiar si acum, dar tu... tu ce faci?
mi-ar placea sa iti pot spune totul in fata, sa iti spun ce ma doare, sa iti strig ce ma raneste, sa iti soptesc ce mi-as dori, sa fii langa mine acum si sa imi stergi lacrimile... dar unde esti tu?
esti pierdut in acelasi loc, acel loc care... nici nu imi gasesc cuvintele... nu mai stiu nici ce simt... o sa imi revin, pacat ca mi-am stricat si ziua asta... sau ce a mai ramas din ea, distug toate clipele ramase, irosesc timpul pe lucruri banale si te iubesc in fiecare zi... nu meriti asta!

I'm going through changes

Sunt pierduta... in mine, in pereti albi, in oameni de pe strada, in carti citite, in versuri de munte, in nisipul de pe mare, in patul lui, in bucatile de unghii roase, in piesele de remi, in poze de demult, in muzica ce o ascult acum, in iubiri ce mi-au fost purtate.
Mai presus de toate se afla dorinta mea pentru nimic, nu mai am dorinte. citisem o data ("o data" pentru ca acum se scrie mereu dezlegat :) ) o carte care incepea cam asa, "ai grija ce iti doresti, eu am simtit asta pe pielea mea." . Ce se intampla daca nu imi doresc nimic? Sa fie oare pentru ca nu esti aici? Nu, nu cred, cred ca e din vina mea... nu ma mai bucura nimic, imi aduc aminte de prea multe lucruri, regret la fel de multe... inca imi rod unghiile, rezultat al stresului. joc travian, e singura chestie care ma mai relaxeaza putin, desi ma oftic tare cand imi omor armata pe niste sate de nimci, pe niste jucatori mici sau cand vad ca nu stiu care il protejeaza pe A,B,C, chiar si pe D.
"Nu vreau sa te pierd in lumea de-afara" , zice cineva dintr-un vers. Oare durerea mea, tristetea- sa o numim mai bine asa- va putea fi ascunsa intr-un rosu aprins? daca ea e neagra? daca ea se tine scai de mine tocmai pentru ca eu sunt vinovata, ca eu o lovesc de fiecare data, ca eu o chem la fiecare pas? unde e omul puternic, omul indiferent, dar care zambeste? e uitat intr-un colt, are sa fie gasit intr-o zi, e nevoie de cautare, de explorare. ma streseaza orice vorba scoasa de orice persoana in acest moment. sunt chiar enervanta...
mai bine ma deplasez pentru ca nu o sa reusesc decat sa irit lumea cu starea mea :)
mi-ar placea sa imi inghez durerea intr-un cub de gheata sau sa o pierd prin fumul de tigara... mi-ar placea sa ma saruti pe gat :)

nimic special

citeam azi ceva despre rutina si cum ne influenteaza ea viata. ei bine, ne-o influenteaza indeajuns incat sa nu ne mai dorim ca ziua de maine sa vina. viitorul nu mai este atat de incert, odata ce rutina isi face loc in viata noastra. ziua de maine nu mai reprezinta cine stie ce. marea mea problema e ca nu ma simt deloc bine, ca orice as face tot obosita sunt si ca, desi nu am baut cafea azi, ma tot doare capul. daca m-ai vedea nici nu ai zice ca am doar 18 ani. ma bucur macar ca am ajuns de dimineata la ora de sport si ca nu am stat degeaba chiar deloc, chiar daca am facut febra musculara. exact cum i-am scris azi cuiva, nu este timp pentru tot ce am vrea sa facem, dar intotdeauna reusim sa o facem pentru o persoana considerata speciala in viata noastra. daca am stii sa ne organizam mai bine, poate ar fi si mai frumos si mai ok. nu sunt in stare de nimic maret momentan. ma plang de parca as avea 100 ani si in plus nici ce pune pe masa... e adevarat ca ma deranjeaza ca o durere imi preseaza capul, dar pot sa invat sa trec peste, sa lupt putin cu mine. nu stiu ce se intampla cu mine. toate lucrurile se complica, asa cum mi s-a zis candva, ca am darul de a complica lucrurile complicate deja. as vrea sa traiesc putin ca in 'click', sa trec peste o perioada din viata, sa trec peste ceea ce e greu pentru mine. o alta problema pentru mine o mai reprezinta oamenii care incearca sa se sinucida, oameni in toata firea, care nu au cine stie ce probleme, dar si persoane de 15-16 ani, care nu stiu, vorba vine, cum sa treaca peste toate greutatile. incearca! asta e secretul ;) totul va parea mult mai usor dupa si vei mai ajunge sa si razi de tine. si marea dilema, problema and so all, e dragostea, cea care iti da fluturasi si dureri de cap. care te injoseste, care te inalta doar din cateva cuvinte si care te arunca direct din cer, in asa fel incat sa pici pe ciment si nu pe iarba. in fine, nici nu stiu de ce am adus vorba despre asta. poate ca nu ar fi trebuit, dar imi zboara gandul spre sudul tarii, sa zic asa, destul de des. i really think that i miss him. and he doesn't have to know this. in fact, it's my problema. tot ce trebuie el sa faca e sa se lase iubit si sa ma iubeasca :D e asa de simplu. deja incep sa imi revin, iata optimismul din mine! oricum eu sunt cea pe care o iubeste cel mai mult :)) oricum sunt speciala, prodigioasa, o prietena perfecta, o fata care saruta bine si are un fundulet de toata frumusetea... mai insir? eu zic sa ma opresc aici. oricum sunt oarecum narcisista si un autor prost la ora asta ... totusi, de ce culorile mele sunt necolorate?