bem o cafea?

de cateva zile, saptamani, de fapt, par sa nu mai traiesc pe blogul asta. totusi, sunt inca in viata si ma descurc de minune.
traiesc aceeasi iubire de aproape 2 luni, sunt la fel de stresata si inca imi rod unghiile. ajung acasa o data la 2 saptamaine, dar de acum incolo am sa ajung sapatamanal ca nu mai lucrez. uite inca o problema ce se va ivi, banii :) eee, dar ma descurc eu! ceea ce e bine in bucurestiul asta e ca am langa mine o persoana pe care te poti baza oricand si care e mereu langa mine, cu care impart patul, zambete, chiar si lacrimi.
in rest, viata e facuta din asteptare, cel putin a mea. astept mereu ceva, astept sa sune telefonul, astept sa vina, astept sa imi spuna ca ma iubeste atunci cand il intreb si astept mai mereu sa ma intrebe daca il mai iubesc... si asa cred, ca il iubesc.
daca stau si ma gandesc putin acum, in timp ce privesc anumite "lucruri", imi dau seama ca ma deranjeaza lipsa lui in viata mea sau ma deranjeaza ca nu se mai gandeste la mine? he... clar e ca ma afecteaza intr-o oarecare masura... eee... pana la urma a fost alegerea mea... minciunile se vor repeta la infinit, atunci cand nu poti impresiona altfel.
as avea nevoie de o cafea, de o tigara si apoi de un energizant.. asta mi-ar prii si mi-ar schimba starea asta ce o am acum, de neliniste... am sa ma gandesc la el, la ziua de ieri petrecuta impreuna, la trupul lui gol langa al meu, la privirea lui care ma lasa fara rasuflare, la saruturile pasionale si modul in care stie sa ma aiba.
hai, bazdaganie la o cafea!

p.s. : urasc faimosul "silent", iubitule!