Normal ca am scris o noua pagina de viata si am inchis din gresala si nu s-a salvat nimic :) si normal ca mi-a pierit tot cheful sa scriu.
Sunt inca aici, e inca aici, daca ma iubeste la fel de mult nu stiu, dar inca nu a plecat. Mi-ar fi placut atat de tare sa ma trezeasca cu o cafea, sa ii simt mirosul, tare si dulce si cu putin lapte, dar m-a trezit telefonul inainte sa faca el asta, oricum nu ar face-o niciodata. Nu bea cafea dar nici nu se straduieste sa ma uimeasca in felul asta.
Am luat laptopul si m-am pus in pat, am descarcat niste poze de la mare si am intrat pe travian. Am inceput cu niste atacuri, ca o razboinica mare ce sunt :) glumeam, nu vreau decat resurse si sper sa nu dau peste vreo ditamai armata :)
Cred ca am inceput sa imi uit prietenii, sa ii las deoparte, dar nu pentru ca sufar de o ingamfare totala sau ca nu mai vreau sa ii vad, ci pentru ca el e mereu aici...24/24, 7 zile din 7, 31 zile/1 luna.
Cel mai aiurea in toata povestea asta e ca mintea sau poate chestia aceea mica si rosie imi joaca feste, se joaca cu mine si imi aminteste tot felul de trairi, de tot felul de persoane... Inca ma intreb daca ma mai iubesti, de ce te-ai schimbat atat doar pentru ca te-am lasat, tu meritai ceva mai mult decat mine, desi eu urasc sa mi se spuna asta... Si tu, tu de ce iti mai doresti sa fii cu mine daca te-am dezamagit de atatea ori, daca niciodata u ai putut conta pe mine? raspunsurile le gasesc in tine, poate si in mine, dar nu stiu cum sa caut, mai e nevoie de un suflet, numai ca locul e ocupat acum.
Mi-a facut totusi un sandvis si mi l-a adus la pat. O sa ma ridic apoi, sa il las sa faca patul, in timp ce eu am sa astept sa fie gata cafeaua, am sa imi iau o tigara si am sa ma duc afara.