In sfarsit simt si eu ca traiesc. Incep sa simt! Mi-e dor, nu doare... mi-aduc aminte de pauze din liceu, de colegi, prieteni, de prima betie, de cantari la chitara, de ore petrecute pe mal sau pe bancuta la gara, de emotii inainte de ora la mate, pe care le retraiesc si in perioada examenelor.
Iti mai aduci tu aminte cate zile m-ai asteptat la usa, doar ca sa fumam o tigara? Cu toate ca sunt inca ametita de la antibiotice, imi vin tot felul secvente in capsor :)
Din tot liceul ala cred ca de tine imi e cel mai dor, in rest m-am pierdut de tot, de toate, de toti. Nu cred ca am uitat calee, cred ca am uitat sa fac pasii, dar invat eu sa merg din nou!
Nu ai putea tu sa ma inveti sa iubesc? Nu, nu pe tine! Pe cineva care sa merite. Sa am rabdare, sa il privesc ore in sir fara sa ma satur, sa ma pierd prin el, sa il ascult, fara sa imi doresc sa mai termine? Cred ca un pas l-am facut deja... am rabdare sa il las sa isi faca ordine in viata, fara termen limita (atunci cand va veni ziua in care nu voi mai putea, am sa il anunt ).
Sa trecem peste cu zambetul pe buze :) ! Ce am facut in ultima vreme? Am stat in biker's ( pt ca acolo lucrez), cam jumatate de vara, m-am betzivanit prin centru (vorba unui prieten), am tot fumat, chiar prea mult (tigari- pentru ca sunt un copil cuminte, vorbind serios acum), am ranit o persoana draga mie si imi pare tare rau. Eu i-am spus ca-s naspa, el nu a vrut sa creada. Mai nou, am auzit ca as fi si ticaloasa, dar tot o fata draguta raman :)) .
Asa. Si am trecut prin perioade mai frumoase, mai putin frumoase. Am tot ras, am picat in butoiul cu melancolie, cred ca am plans de vreo 2 ori in toata vara, odata (legat pentru ca asa se scrie mai nou) zilele trecute din cauza racelii. L-am reintalnit pe domnul R. si a fost spectaculos! Chiar si acum mai zambesc. A fost incredibil pentru ca am avut aceleasi sentimente de altadata. M-a certat pentru ca am fugit atatea luni, i-am spus ca il iubesc si ca mi-a fost atat de dor de el ( si da, mi-a fost atat de dor cum nu mi-a fost de nimeni niciodata). Si inca mi se mai face dor de el.
Parti proaste: nu am mai baut cafea de duminca de la alex, nu am mai fumat o tigara (intreaga, pentru ca un fum am tras si mai devreme, insa nu o pot termina) tot de duminica de la bar... toate astea pentru ca m-a luat pe mine draguta de raceala. :)
Si cu asta cam tot! Rux inca traieste! ;) Si spectaculos :))
pana data viitoare ascultati " 21st century breakdown"- green day sau "baby"- serj tankian!
6 comments:
Da! Eu imi mai aduc aminte. A fost frumos cat a fost.
:) it's OK!
dorul e frumos cand nu doare.
ne pierdem de toti si de toate, caci de fapt nu suntem niciodata ai lor si nu sunt ai nostri. ne imprumuta putin din ei si apoi se gandesc din cand in cand ca a fost frumos.
e prea automat mersul ca sa-l poti uita, doar ca te mai impiedici din cand in cand de obstacolele pe care nu le gandeai acolo. viitorul e orb si ne face si pe noi la fel. fiecare rau ascunde o multime de lucruri frumoase, cand le vei gasi nu vei mai uita ce inseamna fercirea
:)
frumos!
e frumos dorul si atunci cand doare... ce-i drept, nu intotdeauna!
:)
Cateodata te pierzi in proprile ganduri incercand sa scoti la realitate putinul adevar din vise.
Visele ca si tine sunt ceva de nepretuit, insa tind cateodata sa se rupa-n doua din cauza stresului la care sunt supuse.
Cateodata ne maturizam si spun cateodata pentru ca cineva ma invatat sa nu mai pun virgula si apoi "si" ci si fara virgula.
Hehe, poate ai uitat insa..eu nu am sa uit diminetile in care ma uitam pe un perete incercand sa fac un vis realitate.
Traiteste-ti viata in ciuda celorlalti care vor incerca sa devina stresul asupra viselor si asupra ta.
Post a Comment