Sunday

Trupuri


Oare inceputul e la fel de greu pentru oricare dintre voi?
Se trezeste adesea intr-o oarecare stare de inconstienta. Sta si priveste indelung peretii albi, se cufunda in colturi, ridica ochii spre tavan si o gasesti acolo pentru mai multe clipe.
Isi traieste viata intr-o camera imbibata de fumul de tigara, ascunsa in spatele unor jaluzele galbene. Doarme intr-un pat mic in care incape si dragostea. El zambeste si o face sa-l iubeasca. O saruta si se simte dezbracata din priviri... isi pierde degetele prin trupul ei si hainele dispar. Ii priveste trupul gol si in mintea lui este ceata. Poate ca se apropie iarna, poate ca dorinta e prea mare. O poate avea, dar lui nu ii plac lucrurile normale... Face pasi pe sanii ei si isi continua drumul spre picioare. Se simte mic si strada e prea lunga, aluneca incet. Gata!
Prin ochii lui albastrii este speciala. Isi plimba mainile si o saruta usor. Ea tremura... el tace. Deodata se schimba totul intr-o ploaie, una torentiala din zilele de vara. Si ii canta iubirea. Se aud stropi la fereastra. El se lipeste de pieptul ei si ofteaza. Ea tace! Nu-si doreste decat sa nu se mai termine. Simte, tremura... nu e decat una din noptile ce vor mai fi!
Sa ma iubesti mult! se aude. Se poate mai mult? raspunde o voce de barbat. Tu intotdeauna o sa poti mai mult!

Sa revenim la mine! imi doresc atat de mult sa ninga. Gandul ca o sa fie cu mine de craciun, ca o sa fim la Breaza si ca de dimineata o sa ne trezeasca mama, ma face sa plang. Mi-e dor de ea. Ma intrebam aseara ce as face daca n-ar mai fi mama... m-a pufnit plansul... cred ca as muri si eu.
Tu ce ai face?

8 comments:

Monkey-Claudiu said...

nu as face nimic, probabil ma voi simti ca un orfan, iar asta ma va maturiza foarte mult, m-ar face rece, sau m-ar face si mai sensibil.
In legatura si cu povestea din pat, mi-a placut foarte mult. Nu am mai citit de mult ceva de genul acesta, si la fel de mult pe blogul tau.

MyLastGoodbye said...

:)
he! in sfarsit am putut sa impresionez. si nu ma opresc aici :D

Bi.ZZ.u said...

am intrat ptr prima data pe blogul tau..si am ramas impresionata si rapita de cuvintele ce se leaga intre ele perfect [mai ales din postarea asta]

frumos:*

MyLastGoodbye said...

@bi.zz.u- multumesc frumos! cam asa ne legam noi, ca niste cuvinte puse prea bine intr-o fraza! :)

tot aceea de departe said...

intrebarea de la final loveste adanc.
ma arde dorul de casa, mai ales de cand am primit sambata dimineata un mesaj sec, dar cu atata durere in el, iar prima persoana pe care am sunat-o : mama!
ma bucur ca am gasit speranta aici la tine si tu scrii superb, stii asta.
m-am indragostit...mereu ma complic, dar cand vei auzi povestea...hmmm...
cred ca pe 20 sau poate 21 vin acasa pentru vreo 2 sapt, sper. abia astept sa te vad si sa te imbratisez. pana atunci sa fii fericita :-)

MyLastGoodbye said...

esti o dulce!
mi-e dor de tine... abia astept sa imi spui... las' ca ne facem noi mari!

Moxi said...

postul asta mi.a facut pielea de gaina ;))
e atat sensibil.

si da, inceputul e greu pentru toti..

MyLastGoodbye said...

@moxi- he! happends! si mie mi se face pielea de gaina cand te citesc pe tine!