Trupuri

Oare inceputul e la fel de greu pentru oricare dintre voi?
Se trezeste adesea intr-o oarecare stare de inconstienta. Sta si priveste indelung peretii albi, se cufunda in colturi, ridica ochii spre tavan si o gasesti acolo pentru mai multe clipe.
Isi traieste viata intr-o camera imbibata de fumul de tigara, ascunsa in spatele unor jaluzele galbene. Doarme intr-un pat mic in care incape si dragostea. El zambeste si o face sa-l iubeasca. O saruta si se simte dezbracata din priviri... isi pierde degetele prin trupul ei si hainele dispar. Ii priveste trupul gol si in mintea lui este ceata. Poate ca se apropie iarna, poate ca dorinta e prea mare. O poate avea, dar lui nu ii plac lucrurile normale... Face pasi pe sanii ei si isi continua drumul spre picioare. Se simte mic si strada e prea lunga, aluneca incet. Gata!
Prin ochii lui albastrii este speciala. Isi plimba mainile si o saruta usor. Ea tremura... el tace. Deodata se schimba totul intr-o ploaie, una torentiala din zilele de vara. Si ii canta iubirea. Se aud stropi la fereastra. El se lipeste de pieptul ei si ofteaza. Ea tace! Nu-si doreste decat sa nu se mai termine. Simte, tremura... nu e decat una din noptile ce vor mai fi!
Sa ma iubesti mult! se aude. Se poate mai mult? raspunde o voce de barbat. Tu intotdeauna o sa poti mai mult!

Sa revenim la mine! imi doresc atat de mult sa ninga. Gandul ca o sa fie cu mine de craciun, ca o sa fim la Breaza si ca de dimineata o sa ne trezeasca mama, ma face sa plang. Mi-e dor de ea. Ma intrebam aseara ce as face daca n-ar mai fi mama... m-a pufnit plansul... cred ca as muri si eu.
Tu ce ai face?