am deschis o pagina de blog... a cuiva cu adevarat drag si am inceput sa ii las comm... apoi, din intamplare, am ajuns la o fata, am inceput sa citesc, sa o citesc, asa cum se pare ca zice ea... mare mi-a fost surpriza sa gasesc aceeasi pagina postata, aceeasi poza, aceleasi cuvinte... doar ca la I. erau 2zile din viata ei intr-una de-a lui :) waw! ce maretie!
wtf! de ce sa nu fi tu? ti-ai pierdut personalitatea? te-ai pierdut pe tine? te regasesti in ea? asta nu iti da dreptul sa furi zilele altora, pentru a le transpune pe ale tale...
cine esti tu? unde esti, tu, inger nebun? unde ai plecat? pentru ce faci astea? de ce iei locul altcuiva? inca nu stiu daca e adevarat sau doar am visat... nu as vrea sa fie real... nu vreau ca in fiecare zi sa descopar lucruri pe care niciodata nu le-as fi crezut, de care nu as fi vrut sa aud... tu erai ceva ce eu nu puteam fi, ceva maret, ceva nemuritor in cuvinte, in sentimente... sa fie acum doar o impresie de a mea? sa nu fi existat niciodata asa cum l-am crezut a fi? sa-si fi pierdut identitatea? sau sa nu o fi avut vreodata?
eu, spre deosebire de tine, dragul meu, sunt eu :) poate ca nu atat de buna, nu ca o fraza fara punct, nu ca mai stiu eu ce, dar nu copiez pe nimeni... sunt eu, simt in felul meu, iubesc asa cum pot sau stiu, traiesc asa cum imi place, nu in pielea altora :) acum ma simt mare, desi sunt atat de mica, ma simt deasupra tuturor, prin simplul fapt ca nu caut in altii ceva ce m-ar putea ridica pe mine... eu doar gasesc, mi s ofera... nu incerc sa impresionez pe nimeni...
nu stiu ce simt.... ma simt oarecum mintita... mai bine nu redeschideai blogul, mai bine nu mai faceai nimic, era mai bine! ai ales calea asta, o cale murdara, o cale pe care ti-a suflat-o cineva, de fapt pe care ai vrut sa o urmezi intru totul. as fi preferat de mii de ori sa fi ales o cale mai murdara, sa ma ranesti, dar sa fie ceea ce simti, nu ceea c a scris cineva si suna bine...
acum sunt narcisista... ei bine, ma iubesc mai mult decat m-ai iubit tu sau m-ai putea iubi vreodata... pentru ca sunt cu mine atunci cand nu mi-e bine, pentru ca nu am nevoie sa anumite expresii pentru a zbura, pentru ca mangaierile mele imi dau fiori, ma fac sa tremur... si eu am mai multe personalitati, de fapt 2, asta si din cauza zodiei, ca multe alte persoane, dar le arat tuturor... nu le ascund! nu incerc sa fac din mine un om mai bun decat sunt. (u know i'm no good) in schimb, tu mi-ai aratat doar una, una care sa ma faca sa ma simt vinovata ca nu te iubesc prea mult, dar pe a doua am descoperit-o eu... oare cate or mai fi?
m-am convins, cine se aseamana, se aduna... d-aia v-ati potrivi de minune :) eu tot te iubesc, doar ca sunt dezamagita :| doar ca te-am pierdut de fapt, am avut un alt A., nu o copie a ceea ce esti acum... simte! sa simti cum e sa ti se intample sa fii descoperit, sa iti fie data jos masca. acum ce ai sa faci, dragule, cum ai sa mai joci? sunt ce identitate?
oricum, e viata ta... n-ai decat sa fii 'unica', in loc de unic, daca te regasesti intr-o fata, te simti ca o fata :) poti pasi oricat de tare, covorul meu nu se trezeste.. strege ziua de ieri si revino la ce ai fost... intoarce-te sau macar pune niste ghilimele la ziua de ieri, 'daca la rasarit ai uitat un pitic, la rasarit/ intoarce-te cu pasi de indian, nu deranja un saman cu lipsa ta'.
No comments:
Post a Comment