Wednesday

intre realitate si vis


E atat de ciudat cata nevoie avem de anumite persoane in anumite momente... De ce trebuie sa depindem de altii pentru a ne simti mai bine? De ce nu imi sunt de ajuns eu?
Nu ar trebui sa imi pese... sau poate ar trebui sa imi pese doar ca acum scriu cu 2 degete in loc de 4 si ca motivul nu e acela ca nu as vrea :) nu pot
Avem de nevoie de afectiune ca sa ne simtim iubiti, avem nevoie de apreciere ca sa ne simtim mai buni, avem nevoie de imbratisari pentru a deveni mai puternici... avem nevoie sa ne simtim copii. era atat de bine, desi mi-era atat de rau... mama chiar ma iubea atunci... si indiferent de ora, imi facea de mancare, doar pentru ca era fericita ca vreau sa pap ceva (eram anemica)... mi-e dor sa fiu iar copil, desi ma mangaiam singura in unele dimineti cand ai mei il pupam mereu pe frati-miu si pe mine nu... Totusi era bine... nici acum nu am incetat sa fiu o persoana rea. Mi se reproseaza adesea ca eu sunt cauza certurilor... ca nu stiu sa vorbesc frumos si multe altele... Sincer m-am saturat sa fac ceva bine, in sensul in care ar vrea ceilalti... nu mai pot...
Am nevoie de o trambulina care sa imi ridice moralul, de o parasuta care sa ma porte printre nori, de niste aripi care sa ma pastreze acolo.
Trebuie sa fac cumva sa pot visa si cu ochii deschisi... da, stiu! Am sa ma uit la niste poze si am sa ascult ceva muzica pentru starea mea de acum... poate am sa citesc si ceva frumos si voi reusi sa scap de aceasta stare.
Da! trebuie sa pot, la urma intotdeauna apare o doza de optimism. Haide, sa zambim :) ziua de maine nu trebuie sa ne gaseasca pierduti in sentimente nu tocmai prielnice :)

Si totusi, de m-as gasi intr-o carte, de m-as trezi intr-o mansarda in care sa ma astepte un pat alb si mare si peretii de aceeasi culoare,numai pe cel din fata mea il vreau rosu si in mijlocul lui sa fie un tablou in care sa imi gasesc cana de cafea in orice clipa si o tigara undeva in josul ei... multe cd-uri si in spate marea. Si pe nimeni langa mine, desi pe el il vreau mereu... totusi, ma ajuti sa numaram nisipul?

4 comments:

Liz said...

Frustrarea din neputinta de a fi om mare face un copil intotdeauna sa se intrebe daca mama sa chiar il iubeste cu adevarat...dar naste promisiuni de viitor cu atat mai valoroase...reale.
Frustrarea din a nu fi iubit face un om mare sa vrea sa redevina copil pentru dragostea adevarata a mamei si naste dorinte de copilarie si intoarceri in timp... nereale.

The Red Hair Girl said...

Atunci cand te simti singur, cand nimeni nu te ajuta sa te simti mai bine, cand nimic nu e asa cum ti-ai dori atunci, simti nevoia sa fii iar copil :)
dar, cum ar fi sa fiu copil iar?
as mai trai la fel?
:)

Claudiu Negreu said...

sa zic concret nu cre` k pot sa zic ceva, doar ce cred eu...trebuie sa ai pe cineva langa tine sa te faca sa te simti bine, sa-ti dea starea aceea de bind dispunere...singuri nu putem, altfel nu am fi sociali, nu am sti sa fim...in familie cand cresti si u esti "copilul-mare" sti sa-ti porti singur de grija, sti sa rezolvi problemele, nu ai griji, te-a crescut destul parintii, dar nu cred k toti stiu k nu este asa...avem nevoie de o mangaiere...de o vorba buna, de o imbratisare, eu cel putin knd ma pun in pat noaptea sa adorm, acelasi lucru il fac si eu knd il faceai tu knd erai mika...:P ma mangai singur, dar pe mana...daca mama nu vrea...:) asa macar adorm alintat de mine...si nu trebuie sa faci lucruri bune care vor ceilalti....trebuie clar!!! sa faci ce te taie capul, nu cere ajutorul (atuncea) decat tie...citisem undeva...numai stiu unde...ca 80% dintre romani sunt EMO...kam PREA exagerat, dar 99% dintre romani sunt in unele momente deprimati, asta e clar!...daca impreuna cu el, esti fericita, numarand nisipul, un lucru atat de ciudat, totodata atat de simplu, un lucru care inceram sa-l fac cand eram mic, deci, uite, o metoda de ati aduce aminte de copilarie...dar un sfat??? citeste Cartea Junglei, sau uita-te la desenele facute dupa carte, te vei simti din nou copil, cred eu...dar asta trebuie sa stie toata lumea, NU POTI SA FII DIN NOU COPIL!!! de exemplu (k tot veni vorba de desene animate) cand te uitati la un desen animat, te si invatau ceva totodata, era o adventura...nu stiai unde ajungi, dar acum la varsta pe care o ai, fi sigura, k nu mai are ce sa te invete, sti dinainte unde se va ajunge, poate doar un singur lucru te invata..."Sa sti sa-ti aduci aminte de copilarie"...cand nu stiai si nu iti pasa....te pup ruxy...si ti-am mai lasat un comment odata ce sa faci tu dupa bac;), adut-i aminte;)

The Red Hair Girl said...

ce sa fac dupa bac?
nu imi mai amintesc, dar daca se va termina cu bine :) am sa fac multe :D
tu esti copil si asta m-a incantat mereu la tine :)