Saturday

Lost on the stop



I feel empty... maybe the nightmare will start in some minutes... maybe has just overed... Ma uit pana si pe pereti si tot la tine ma gandesc, nu ma intereseaza ca e ora 1 si ca de obicei dorm la ora asta...


Imi vine sa plang... si plang! E noapte si nu mi-e somn... parca astept un semn. Imi simt ochii grei si umezi... Imi simt sufletul sfasiat, plin de durere si de cand am ajuns acasa numai la tine ma gandesc. Stiu ca ti-e greu, poate asta doare si mai tare.


Mi-ar placea sa te vindec de mine, poate asa m-as vindeca si eu de tine... Mi-ar placea sa iti trimit intr-un mesaj tot ce scriu acum, insa nu imi permite semnalul. As vrea sa existe ceva care sa imi arate cum stau lucrurile cu adevarat, cine e vinovat, nu doar cine trebuie sa plateasca pentru tot. As fi vrut totusi ca ceea ce am trait, iubire, sa ii spunem, eu asta stiu ca a fost, sa nu devina o amintire, dar deja e un inceput... Mi-ar mai placea totusi sa nu le fiu draga atatora doar pentru a-ti fi tie mereu. Mi-ar fi placut ca in loc sa curga lacrimi, sa curga zambete si tu sa fii in dreapta mea cand stau pe spate...


I still love you, baby, but you' ve bronken my heart...

Si totusi, cat adevar a existat in tot, in toate cele 8 luni? Si totusi de ce mereu trebuia sa aflu lucruri noi?
Intrebarile devin ceva obisnuit, raspunsurile nu mai sunt necesare... sfarsitul e aici, chiar daca te iubesc si ma iubesti...
Ceea ce nu inteleg e cum poate cineva care a iubit candva, sa ramana ranit si dupa 8luni... sa il strigi si sa nu se intoarca, sa te vada si sa nu reactioneze, desi pariez ca inima ii batea mult mai tare decat inainte de sosirea mea in club, sa il atingi/ ciupesti de spate si sa nu intoarca privirea... :))

Si cum poti sustine ca iubesti atat de tare, dar nu poti sa surprinzi in niciun fel? desi cred ca nu ma va mai surprinde nimic :)


Poate altcineva, care sa vina pentru mine oriunde, dar pentru un sarut, pentru niste vorbe, imbratisari... Ce mi-ar placea sa nu imi pese de nimic, sa fiu oarecum ca ieri, sa rad, sa fiu in centrul atentiei, sa confund lumea, sa fiu sociabila cat incape :)


Noroc ca exista prieteni!

11 comments:

Claudiu Negreu said...

de ce? exista iubire si sa se incheie , asta mi se pare o prostie, ce e ? plictiseala? fugi? renunti? pentru? sa fugi de acolo de unde iti este bine? toata lumea asa face !!! de ce? daca exista iubire?

The Red Hair Girl said...

daca exista iubire si exista si minciuna, treci peste cumva? da, treci, numai ca nu treci la infinit... in nenumarate randuri :)
vine o vreme cand e prea tarziu. that's all I can say!

sylvia said...

„dragostea adevarata e credinta oarba,umilinta fara preget,supunere desavarsita,incredere si daruire impotriva ta insuti,impotriva lumii intregi!Dragostea inseamna ca-ti vei darui inima si sufletul celui care ti le va zdrobi!”

The Red Hair Girl said...

dragostea inseamna mult, inseamna incredere si devotament, inseamna extaz si fluturi in stomac, inseamna satisfacerea placerilor celuilalt dar si invers.
poate ca exista si dragoste fara incredere, dar inseamna perdere si suferinta :)

Ioana C. said...

si totusi...ce ramane in urma e frumos si...continuam sa iubim involuntar si raniti si pustiiti tocmai fiindca iubirea ea multe forme..si totusi...iubirea e doar o forma de atasament!

fulgdevara said...

imi place la nebunieee blogul tau ...sper ca nu te superi....dar vreau sa adaug in blogroller-ul meu :D

sylvia said...

de ce nu mai scriiiiiii????????????de ce postezi asa rar?

idi said...

pierdere si suferinta :(

idi said...

I really wanna show you I really need to hold you
I really wanna know you like no one else could know you
You’re number one, always in my heart
And now I can’t believe that our love is torn apart
I knew you gonna sit and play this with your new man
And then sit and laugh as you’re holding his hand
The thought of that just shatters my heart
It breaks in my soul and it tears me apart

At times we was off I was scared to show you
Now I wanna hold you until I can’t hold you
Without you, everything seems strange
Your name is forever planted in my brain

Damn it, I’m insane,
Take away the pain
Take away the hurt
Baby, we can make it work

The Red Hair Girl said...

@ sylvia- pentru ca nu mai am timp si nici calc in bucuresti... imi pare rau... am atatea de spus, atatea de impartasit...
o noua viata, oameni noi si lucruri care par sa mearga din ce in ce mai bine

The Red Hair Girl said...

@ fulgdevara: mersi, nu ma deranjeaza cu siguranta! singura mea problema e ca nu am timp sa scriu, ca nu am timp pentru tot ceea ce as vrea sa fac, dar imi gasesc timp pt lucrurile cu adevarat importante sau cele mai importante :)