Showing posts with label pitic. Show all posts
Showing posts with label pitic. Show all posts

Sunday

Trupuri


Oare inceputul e la fel de greu pentru oricare dintre voi?
Se trezeste adesea intr-o oarecare stare de inconstienta. Sta si priveste indelung peretii albi, se cufunda in colturi, ridica ochii spre tavan si o gasesti acolo pentru mai multe clipe.
Isi traieste viata intr-o camera imbibata de fumul de tigara, ascunsa in spatele unor jaluzele galbene. Doarme intr-un pat mic in care incape si dragostea. El zambeste si o face sa-l iubeasca. O saruta si se simte dezbracata din priviri... isi pierde degetele prin trupul ei si hainele dispar. Ii priveste trupul gol si in mintea lui este ceata. Poate ca se apropie iarna, poate ca dorinta e prea mare. O poate avea, dar lui nu ii plac lucrurile normale... Face pasi pe sanii ei si isi continua drumul spre picioare. Se simte mic si strada e prea lunga, aluneca incet. Gata!
Prin ochii lui albastrii este speciala. Isi plimba mainile si o saruta usor. Ea tremura... el tace. Deodata se schimba totul intr-o ploaie, una torentiala din zilele de vara. Si ii canta iubirea. Se aud stropi la fereastra. El se lipeste de pieptul ei si ofteaza. Ea tace! Nu-si doreste decat sa nu se mai termine. Simte, tremura... nu e decat una din noptile ce vor mai fi!
Sa ma iubesti mult! se aude. Se poate mai mult? raspunde o voce de barbat. Tu intotdeauna o sa poti mai mult!

Sa revenim la mine! imi doresc atat de mult sa ninga. Gandul ca o sa fie cu mine de craciun, ca o sa fim la Breaza si ca de dimineata o sa ne trezeasca mama, ma face sa plang. Mi-e dor de ea. Ma intrebam aseara ce as face daca n-ar mai fi mama... m-a pufnit plansul... cred ca as muri si eu.
Tu ce ai face?

Tuesday

Exista viata in mine


In sfarsit simt si eu ca traiesc. Incep sa simt! Mi-e dor, nu doare... mi-aduc aminte de pauze din liceu, de colegi, prieteni, de prima betie, de cantari la chitara, de ore petrecute pe mal sau pe bancuta la gara, de emotii inainte de ora la mate, pe care le retraiesc si in perioada examenelor.
Iti mai aduci tu aminte cate zile m-ai asteptat la usa, doar ca sa fumam o tigara? Cu toate ca sunt inca ametita de la antibiotice, imi vin tot felul secvente in capsor :)
Din tot liceul ala cred ca de tine imi e cel mai dor, in rest m-am pierdut de tot, de toate, de toti. Nu cred ca am uitat calee, cred ca am uitat sa fac pasii, dar invat eu sa merg din nou!
Nu ai putea tu sa ma inveti sa iubesc? Nu, nu pe tine! Pe cineva care sa merite. Sa am rabdare, sa il privesc ore in sir fara sa ma satur, sa ma pierd prin el, sa il ascult, fara sa imi doresc sa mai termine? Cred ca un pas l-am facut deja... am rabdare sa il las sa isi faca ordine in viata, fara termen limita (atunci cand va veni ziua in care nu voi mai putea, am sa il anunt ).
Sa trecem peste cu zambetul pe buze :) ! Ce am facut in ultima vreme? Am stat in biker's ( pt ca acolo lucrez), cam jumatate de vara, m-am betzivanit prin centru (vorba unui prieten), am tot fumat, chiar prea mult (tigari- pentru ca sunt un copil cuminte, vorbind serios acum), am ranit o persoana draga mie si imi pare tare rau. Eu i-am spus ca-s naspa, el nu a vrut sa creada. Mai nou, am auzit ca as fi si ticaloasa, dar tot o fata draguta raman :)) .
Asa. Si am trecut prin perioade mai frumoase, mai putin frumoase. Am tot ras, am picat in butoiul cu melancolie, cred ca am plans de vreo 2 ori in toata vara, odata (legat pentru ca asa se scrie mai nou) zilele trecute din cauza racelii. L-am reintalnit pe domnul R. si a fost spectaculos! Chiar si acum mai zambesc. A fost incredibil pentru ca am avut aceleasi sentimente de altadata. M-a certat pentru ca am fugit atatea luni, i-am spus ca il iubesc si ca mi-a fost atat de dor de el ( si da, mi-a fost atat de dor cum nu mi-a fost de nimeni niciodata). Si inca mi se mai face dor de el.
Parti proaste: nu am mai baut cafea de duminca de la alex, nu am mai fumat o tigara (intreaga, pentru ca un fum am tras si mai devreme, insa nu o pot termina) tot de duminica de la bar... toate astea pentru ca m-a luat pe mine draguta de raceala. :)
Si cu asta cam tot! Rux inca traieste! ;) Si spectaculos :))
pana data viitoare ascultati " 21st century breakdown"- green day sau "baby"- serj tankian!

Thursday

un pitic ce danseaza


A fost un inceput de joaca... o cafea si un suc sau doua ceaiuri, nu mai retin prea bine acest aspect.
Au fost vorbe, discutii ca intre prieteni, ca mai apoi sa se incheie totul cu cateva saruturi. Urmeaza o serie de mesaje, convorbiri interminabile, ore intregi consumate in fata unui monitor si a unei tastaturi, zambete.
Pentru ca totul mergea prea bine, de ce nu ar fi putut sa fie impreuna? Prea bine ca au putut. In fine, voiam sa ajung la un subiect mai delicat: cum iti dai seama ca iubesti?
De ce trebuie sa trecem prin serii de suferinta? de ce trebuie sa ne jucam cu sentimentele oamenilor? de ce trebuie sa para intr-un fel si la sfarsit sa imi arate cine a fost? de ce sa fie viata atat de complicata? de ce a incercat in nenumarate randuri sa imi demonstreze ca nu pot ajunge la nivelul pe care il considera el inalt? de ce el ma face sa zambesc si cand ma gandesc la el am mereu zambetul pe buze?
de ce nu ma mai afecteaza nimic din ceea ce zici tu, desi te-am iubit atat de mult?
EL... e diferit de cei pe care i-am intalnit de un an jumatate incoace... nu e barbatul serios, pregatit sa mearga la birou mereu, desi isi petrecea multe ore intr-o garsoniera, nici baiatul care voia sa para barbat si odata cu trecerea timpului mai descopereai n minciunele, nici cel care asculta rock si ma iubeste asa neconditionat.
E toxic baiatul asta, creeaza dependenta! :) incredibil, dar sunt fascinata de felul lui de a fi sau de a se purta cu mine. nu a trebuit sa renunt la cafea, la tigari sau la alte lucruri din trecut si TRAIESC IN PREZENT!
Ma simt de parca am prins viata, sunt ca in septembrie anul trecut, mereu cu zambetul pe buze, sociabila cat incape.
Astept sa vina ziua de maine, sa il vad, sa ma intalnesc cu prietenii. tot cei din liceu raman prieteni! am chef de o bere, de un ping pong, desi nu ma pricep de nicio culoare. am chef de el si de calmul lui bine definit.
Ma bucur doar ca mi-am demonstrat ca poate sa mearga si mai bine decat acum 2 saptamani :)
Multumesc tie!