Exista viata in mine

In sfarsit simt si eu ca traiesc. Incep sa simt! Mi-e dor, nu doare... mi-aduc aminte de pauze din liceu, de colegi, prieteni, de prima betie, de cantari la chitara, de ore petrecute pe mal sau pe bancuta la gara, de emotii inainte de ora la mate, pe care le retraiesc si in perioada examenelor.
Iti mai aduci tu aminte cate zile m-ai asteptat la usa, doar ca sa fumam o tigara? Cu toate ca sunt inca ametita de la antibiotice, imi vin tot felul secvente in capsor :)
Din tot liceul ala cred ca de tine imi e cel mai dor, in rest m-am pierdut de tot, de toate, de toti. Nu cred ca am uitat calee, cred ca am uitat sa fac pasii, dar invat eu sa merg din nou!
Nu ai putea tu sa ma inveti sa iubesc? Nu, nu pe tine! Pe cineva care sa merite. Sa am rabdare, sa il privesc ore in sir fara sa ma satur, sa ma pierd prin el, sa il ascult, fara sa imi doresc sa mai termine? Cred ca un pas l-am facut deja... am rabdare sa il las sa isi faca ordine in viata, fara termen limita (atunci cand va veni ziua in care nu voi mai putea, am sa il anunt ).
Sa trecem peste cu zambetul pe buze :) ! Ce am facut in ultima vreme? Am stat in biker's ( pt ca acolo lucrez), cam jumatate de vara, m-am betzivanit prin centru (vorba unui prieten), am tot fumat, chiar prea mult (tigari- pentru ca sunt un copil cuminte, vorbind serios acum), am ranit o persoana draga mie si imi pare tare rau. Eu i-am spus ca-s naspa, el nu a vrut sa creada. Mai nou, am auzit ca as fi si ticaloasa, dar tot o fata draguta raman :)) .
Asa. Si am trecut prin perioade mai frumoase, mai putin frumoase. Am tot ras, am picat in butoiul cu melancolie, cred ca am plans de vreo 2 ori in toata vara, odata (legat pentru ca asa se scrie mai nou) zilele trecute din cauza racelii. L-am reintalnit pe domnul R. si a fost spectaculos! Chiar si acum mai zambesc. A fost incredibil pentru ca am avut aceleasi sentimente de altadata. M-a certat pentru ca am fugit atatea luni, i-am spus ca il iubesc si ca mi-a fost atat de dor de el ( si da, mi-a fost atat de dor cum nu mi-a fost de nimeni niciodata). Si inca mi se mai face dor de el.
Parti proaste: nu am mai baut cafea de duminca de la alex, nu am mai fumat o tigara (intreaga, pentru ca un fum am tras si mai devreme, insa nu o pot termina) tot de duminica de la bar... toate astea pentru ca m-a luat pe mine draguta de raceala. :)
Si cu asta cam tot! Rux inca traieste! ;) Si spectaculos :))
pana data viitoare ascultati " 21st century breakdown"- green day sau "baby"- serj tankian!

Uitarea

Primul si cel mai simplu pas in definirea uitarii, il facem deschizand dexul sau un link care sa ne trimita spre dex. Apoi cautam UITAREA si ceva din ceea ce gasim se arata si mai jos.
UITÁRE, uitări, s.f. 1. Faptul de a uita, de a nu-şi aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ♢ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) faţă de interesele proprii. ♢ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-şi amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătacire morală. 2.. Fig. Nefiinţă, neant. – V. uita.
Stateam intr-o seara de toamna in masina si beam o cafea, atunci a fost momentul in care am fost intrebata daca stiu care e lucrul cel mai de pret care i s-a dat omului. M-am gandit putin si i-am raspuns: GANDIREA! Imediat am fost contrazisa cu un alt raspuns: UITAREA. Mi s-au adus si argumente si am ajuns la aceeasi concluzie cu el. Daca nu am fi putut sa uitam, fie totul ar fi fost prea simplu, fie prea complicat.
In concluzie, uitarea este prietenul cel mai apropiat dupa un esec. Insa cel mai mare pacat, tristete, e ca uitam prea mult. Ne uitam prietenii cand ne indragostim, ne aducem aminte de ei dupa, uitam clipe care la un moment dat au fost importante pentru noi, ii uitam pe cei care nu mai apartim acestei lumi, dar care ne-au fost dragi la un moment dat. Uitam oameni pe care intr-un anumit timp ii iubeam cum nu ne puteam imagina vreodata ca vom putea iubi.
Uitam prea repede uneori... poate ca asta e punctul in care voiam sa ajung. Nu stiu daca te-am uitat in intregime, dar o mare parte din mine te-a uitat. Peste 2 zile sunt 2 saptamani de cand nu te-am mai vazut. Mi se pare ca a trecut o vesnicie. Iti multumesc macar pentru ca mi-ai dat sansa sa fiu fericita, m-ai lasat sa aleg ce vreau sa fac.
Nu stiu daca iti e dor, desi recunosc ca nu m-ar deranja deloc asta, nu stiu daca imi e dor, poate doar putin, dar nu te intereseaza oricum acest aspect...
Am citit zilele trecute un post intitulat ADIO. Sa stii ca atunci cand am inceput sa il citesc m-am gandit la tine. De cate ori mi-am dorit sa iti spun acelasi lucru. Dupa ce l-a citit si D-soara I., mi-a zis ca pare ca iti e dedicat. Hai sa il cautam si sa ii cerem scuze lui PADRE daca il deranjeaza cu ceva ca l-am adus pe acest blog si l-am adaptat la feminin sau masculin, in functie de caz.
"Atat de mult mi-am dorit sa iti spun asta! De cate ori stateam si ma gandeam cand va veni clipa in care voi putea sa stau dreapta, fara nici cea mai mica retinere, si sa spun senina “Adio”.
M-am saturat de tine! M-am saturat sa te simt intotdeauna rece. Atat vroiam de la tine, un pic de caldura, sa imi simt sufletul cum tresalta macar un pic. Dar nu. Tot ce primeam din partea ta era… nimic… Esti un sloi, asta esti, incapabil de a face macar sa apara o floare. Sa-mi bag picioarele de nu am incercat. (...)
Si nu vroiam sa se termine. Dar a trebuit sa se termine, nu-i asa? A trebuit sa o faci din nou. asa cum ai facut-o si inainte. Macar o data speram sa fie altfel. Chiar speram! (...)
Asa ca iti spun adio. Nu te mai vreau. Nu vreau sa ma mai trezesc dimineata si sa vad ca tot nu esti aici. Du-te altundeva. Aici nu mai esti dorit. Crede-ma. Si nu e vorba doar de mine. Nimeni nu te mai vrea aici. Poate ca inainte cineva isi dorea sa te vada, ca poate i-ai lipsit. Dar si asta de rare ori. Asa ca pleaca! "
Stii cat de mult mi-am dorit sa renunt la tine, nu? Sa imi vad de viata mea, sa ma plimb de nebuna pe strazi, daca acela era lucrul care ma facea fericita, sa ma duc intr-un club sa dansez si sa beau salitos pana dimineata si apoi sa il intreb pe barman de unde si-a luat pierce-ul, sa stau cu prietenii si sa radem la bancuri seci, sa n-am bani, dar nu de asta sa depinda fericirea mea. Sa ma prinda zapada in tenesi si ametita de la putin alcool si sa alerg prin zapada, sa nu mai astept tramvaiul si sa ma bat cu bulgari cu Irina, sa am bani de tren, dar sa merg cu nashul acasa pt ca sunt simpatica si se poate... sa primesc mesaje de la toata lumea si sa nu ma mai deranjeze ca tu nu dai niciun semn.
Intr-o oarecare masura ma bucur ca s-a terminat tot, dar intr-o alta masura regret ca te-ai schimbat. Eee, nu mai e loc de pareri de rau. Viata si-a continuat traseul, ies vinerea si sambata in oras, in club sau la ping pong, cu el sau cu prietenii. Ma simt ca un om de 20 ani care traieste ca unul de 20, nu ca unul de 20 care traieste ca unul de 30. Ma simt altfel, intr-un mod ciudat cand sunt singura, de unde si teama de singuratate, intr-un mod teribil de bine cand sunt cu cine drag mie langa mine :)
Si, in incheiere, citate celebre :) and a big smile for everyone!
" Te uit pentru ca tu esti sufletul sufletului meu." R. Tagore
" Uitarea ni se pare o tragedie. Uitarea e suprema lasitate." V. Eftimiu
" Uitarea este un burete de stres pe care nu il gasesti niciodata cand ai nevoie." Pierre Veron
" Voi incerca sa uit. Aduceti-mi numai aminte!" Valeriu Butulescu
" Uitarea e prima facultate a omului." Albert Camus
" Viata nu-i posibila decat prin uitare." Emil Cioran



P.S. : Recunosc ca imi e dor sa mi se spuna "te iubesc, bazdaganie!" .

Beep de dor

Astazi, nu neaparat ca mai mereu, imi este dor... Par sa traiesc in trecut, fumez tigara si ma gandesc la cineva anume, deschid telefonul si ma gandesc la tine, dau un mesaj pentru ca imi lipsesti, beau o cafea pentru ca stiu ca ai vrea sa o bei cu mine...
Ma plictisesc pentru ca tu nu esti cu mine, dar te simt... te simt in fiecare colt, in fiecare amintire... te simt in vis. Vii de parca ai vrea sa imi amintesti ca existi! Ei bine, nu te-am uitat! Am pierderi de memorie, dar tu te-ai prins bine de un colt de amintire si nicio avalansa nu te poate indeparta de acolo. Si pe tine, pe tine nu vreau eu sa te las sa pleci. Hee, de ce as vrea sa pleci daca tu stii sa imi intri pe sub piele?
Si totusi, de unde atata iubire? De unde atata dor? De unde atatea ganduri si totodata atatea zambete? Iti mai aduci aminte cum era anul trecut pe vremea asta? Cate ore le mai pierdeam prin parc sau in spatele blocurilor fumand si ascultand "praf de stele" ? A fost un joc si nu mai un joc... a fost ceva special si ne-am purtat ca niste copii... Or mai exista pozele de la scari? Unde sunt ochelarii tai?
Ce se mai intampla cu tine, domnule A., cel pe care l-am iubit atat de tare si care ma enerva in nenumarate randuri? Mi-e dor de un film vazut langa tine :)
Mi-e dor de liceu si de emotiile de la mate, de un concert in clasa, de glume si de fotbal cu doze de suc :D
Mi-e dor de Radu, mereu in ultima banca si mereu langa mine cand aveam nevoie de el, mi-e dor de Dana, care sughita la orele de engleza, de tudy care imita babele...
Mi-e dor de Georgiana... mi-e dor de zdranganitul unei chitare, implicit de Georgi! Mi-e dor de Irina si de rasul ei colorat... mi-e dor de un 1 mai la mare...
Mi-e dor de Carmen... si nu mai pot spune nimic altceva pentru ca stiu ca n-am sa o pot vedea prea devreme... dar mi-as fi dorit sa mai fie si azi aici... Mi-e dor de Mire si de Anca... ce ne mai petreceam noi orele in afara scolii, prin parc in Cornu sau la gara.
Mi-e dor de voi toti, de inca un an de liceu...
Acum imi este dor si de tine, T, pentru ca nu mi-ai mai dat un mesaj de o ora si ceva si vreau un beep de dor!
Ma simt bine, chiar daca imi este dor, pentru ca stiu ca am sa vad toate persoanele de care am vorbit, mai putin una... hmm... totusi, nu as incheia aici lista... imi e dor de o intrunire de motoare la breaza si sa te aud cantand la chitara, domnule M.