a simple day

• era deja dimineata. noaptea parea din nou sa fi trecut prea repede. de indata ce m-am trezit m-am repezit spre birou, cautandu-mi cartile si caietele... eram in criza de timp ca mai mereu... cu toate astea, nu pun niciodata ceasul sa sune mai devreme. oricum ma trezesc mereu inainte sa ma trezeasca el.
• am plecat si la scoala dupa ce am incercat sa corectez anumite lucruri la fata mea, care nu imi placeau si imi eclipsau - sa zic asa, daca nu gasesc alt cuvant mai potrivit acum- frumusetea. incredibil, dar adevarat :) am stat la toate orele fara sa ma plang si a fost chiar bine. am iesit intr-o singura pauza sa fumez o tigara, ca de obicei, de la altii pentru ca nu imi place sa dau banii pe tigari atata timp cat altii doresc sa ma 'intretina' :)
• am ajuns intr-un final acasa, unde scaunul parea sa astepte sa ma asez pe el, iar masa... sa imi astern gandurile pe ea, sprijinindu-ma in coate.... cu fiecare lingura dusa la gura, paream sa imi mai amintesc cate ceva. niciodata mintea nu ma lasa libera, sa stau pur si simplu si sa mananc sau sa scriu sau sa citesc... mereu interpretez, mereu asociez un miros cu o persoana, un cuvat cu o amintire, o luna cu cineva drag, apartinand acelei luni, mereu o melodie care sa imi strige in ureche, care sa imi ceara oarecum explicatii pentru ceva ce am ales sau am facut. totusi ceva lipsea... da! cafeaua acestei zile. and you know you can buy me with a coffee, but you haven't tried yet.. but you have all the time! the time is yours. you can control it... and if u can see this, you'll do the best. aim sure :)
• mi-am facut totusi un capuccino pentru ca avusesem deja parte de cafeaua de marti si de tigara aceleiasi zile. si, gata! gata cu visurile mele! trebuia sa revin la realitatea. respir un aer respirat de multi altii. dragostea nu imi da fluturi in stomac, ci doar impresia ca acolo ar fi fluturi, ea nu ma hraneste, de fapt ma contrazic pentru ca imi hraneste iluziile, dar tot mi se face poafta de nijte chip-suri, de un mec puisor sau spaghete. dragostea nu imi da nici macar mirosul mancarii, poate doar al pielii tale. in fine, am trecut de la una la cealalta, reprezentativ mie :) si trebuia sa fac altceva, sa duc la implinirea destinului meu, sa invat ca sa termin anul asta ultim de liceu. si mi-am facut curaj sa ma apropii de dosarul rosu. nu a fost chiar atat de greu. doar ca s-a deschis si televizorul, printr-o minune, daca pot spune asa, si era un film pe care l-am recunoscut inca din primele scene, desi nu l-am vazut niciodata, ci doar am auzit cate ceva despre el.
• era vorba despre un francez, inaintat putin in varsta, undeva la 45 ani, care era inca singur. cineva il sfatuieste sa vina in romania pentru ca aici sigur va gasi o femeie frumoasa care sa doreasca sa ii fie alaturi. si ne e infatisata o femeie mai tanara decat el, atragatoare si inteligenta. adevarat! aceasta doreste sa ii stea alaturi, dar nu par a se intelege. tot ce faceau era interpretat gresit. pe el, gelozia il facea sa aiba un aer autoritar si rece. astfel, reuseste sa o indeparteze, sa o aduc intr-un stadiu nu foarte usor si nici macar placut. apoi, dandu-si seama de greselile facute, ii cumpara un inel si hotaraste sa o ceara in casatorie. in drum spre casa isi tot imagina momentul in care ii va spune elenei ce simte si ii va darui dragostea lui printr-un inel. incercarile pareau sa nu il faca sa se dea batut, desi nimic nu i se parea bine. dar, normal, era prea tarziu, el nu a avut curaj sa ii spuna totul pana la capat, iar ea era prea ranita pentru a-l mai lasa sa continue ce incepuse. si el roaga o prietena sa ii traduca una din scrisorile pe care ea urma sa o trimita in romania. de acolo intelege ca urma sa il paraseasca pentru ca se simtea sigura si ca acel loc nu ii apartine. elena credeam in noroc, desi nu avea parte de el, pariaza pe niste cai si ayme se hotaraste sa se duca sa vada daca are trei numere castigatoare. si nu avea, dar asta nu l-a oprit sa ii faca o mare surpiza si sa ii ofere el banii care i-ar fi castigat ea. bineinteles ca nu i-a dezvaluit nimic. si a hotarat sa o lase sa plece (iar imi zboara gandul la o carte :) ,"clopotul"- iris murdoch, in care e o scena asemanatoare), chiar sa o conduca la aeroport. fiind pusa in fata faptului propriu-zis, refuza sa mai plece, insa el nu o lasa sa ramana, incercand sa o indeparteze prin niste minciuni, niste sentimente care nu existau in el. si pleaca. amandoi isi continua viata. ea deschide a sala de balet. intr-o zi gaseste ultimul ziar francez, in care erau afisate si numerele castigatoare, si realizeaza ceea ce facuse el si cat de mult a iubit-o... si totul e frumos cand se termina cu bine :)
• se intoarce cu fetita ei in franta si raman impreuna.
• am insistat pe film pentru ca m-am regasit in viata celor doi. eram eu si el. mereu fericiti, mereu neintelesi, mereu nefericiti, mereu cu zambetul pe buze. intotdeauna o contradictie, intotdeauna la poli opusi. cred ca singurul lucru care se obtine din intersectarea noastra, este dragostea. si de aici greselile, nelamurilile, amintirile si tot ce urmeaza lor... orgoliul, prieteni vechi, iubiri trecute, reprosuri... si apoi lacrimi, scuze si imbratisari...
• am continuat sa invat si dupa ce s-a terminat filmul... totul pana cand am inceput sa casc, gandul a inceput sa imi zboare de pe foaie si aveam nevoie de altceva. am parasit acel dosar rosu si m-am dus in bucatarie pentru a imi face un ness... ca poate, ma trezesc si eu si gura are sa imi stea inchisa, buzele n-au sa se mai desprinda, aratand ca si ele simt, ca si ele pot striga, fara sa depinda de minte, de inima :)
• toate astea s-au intamplat ca intr-un final sa ma asez pe acelasi scaun alb, intre aceiasi pereti goi si albastri, in fata aceluiasi monitor, cu acele casti la urechi, rasunand aceeasi muzica a mea, asteptandu-ma aceiasi ei :)
• a fost o zi normala, simpla, dar frumoasa, cu o vreme deloc incantatoare... dar nu ea are sa imi hotarasca mie starea. sunt bine!